3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izmenit, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. II, 41/1 / Pl: ~iți, ~e / E: izmeni] (Înv) 1 Căruia i s-a dat o altă înfățișare. 2 Transformat. 3 Schimbat din bine în rău. 4 Care a devenit din om cinstit, mișel. 5 Care s-a îmbolnăvit, devenind slab și neputincios. 6 Care și-a pierdut mințile. 7 Prefăcut. 8 Care încearcă să pară ceea ce nu este. 9 Înfumurat. 10 Sclifosit. 11 Răsfățat2.

IZMENÍT, -Ă, izmeniți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – V. izmeni.

IZMENÍT, -Ă, izmeniți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – V. izmeni.

IZMENÍT, -Ă, izmeniți, -te, adj. (Familiar) Afectat, fandosit, sclifosit. Să se cheltuiască femeile în mofturi izmenite... ca să izbutească să-ți placă ție. CAMIL PETRESCU, T. II 119. Viitorul țării nu e în cuconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. ◊ (Substantivat) Ce gînd au izmenitele astea cu femeile necăjite pe care le-a apucat prînzul aici? PAS, Z. II 204.

izmeni [At: CORESI, EV. 81/38 / S și: (înv) ism~ / V: ismini / Pzi: ~nesc / E: vsl измѣнити „a schimba”] 1 vt (Înv) A da altă înfățișare. 2-3 vtr (Înv) A (se) schimba. 4-5 (Înv) vtr A (se) schimba din bine în rău. 6-7 vtr (Înv) A (se) transforma din om cinstit în mișel. 8-9 vtr (Înv) A (se) face din frumos urât. 10 vr (Înv) A se îmbolnăvi, devenind slab și neputincios. 11 vr (Înv) A-și pierde mințile. 12 vr (Fam) A se preface, dându-se drept ceea ce nu este. 13 vr (Fam) A se fuduli. 14 vr (Fam) A se sclifosi. 15 vr (Fam) A se răsfăța.

IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba”.

IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba”.

IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. Refl. (Familiar) 1. A se purta nenatural, afectat, a se fandosi, a se sclifosi. Izmenindu-se puțin cu un gest ca și cum ar fi ochit, dădu un bobîrnac fișicului de napoleoni care se împrăștiară pe jos. CAMIL PETRESCU, O. I 583. 2. (Cu determinări introduse prin prep. «la») A se uita urît, a se strîmba (la cineva). Aveai dreptate, Marine... Eu de-aia mă supăram și mă izmeneam la tine, că-mi dădeam seama că tu ai dreptate, nu eu. DUMITRIU, V. L. 139.

A SE IZMENÍ mă ~ésc intranz. rar 1) A avea o comportare de om mofturos; a face nazuri; a se fasoli; a se fandosi; a se marghioli; a se sclifosi. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți; a se schimonosi. /<sl. izmĕniti

izmenì v. 1. a schimba în rău, a poci: după ce o izmeniră astfel ISP.; 2. a scoate, a ieși din minți: pe semne că s’a izmenit lumea ISP. [Slav. IZMĬENITI, a schimba: românește cu sensul peiorativ].

izmenésc v. tr. (vsl. iz-mĭeniti, a schimba, a modifica, a altera. V. izmene, primenesc). Fam. Emoționez, zăpăcesc, prostesc: frica o izmenise de tot. V. refl. Fac mofturĭ, mă alint, mă afectez: cîntă odată și nu te maĭ izmenĭ! Mă prostesc (maĭ ales de bătrîneță): s’a izmenit săracu! V. zaharisesc, ramolesc și spancelesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izmenít (fam.) adj. m., s. m., pl. izmeníți; adj. f., s. f. izmenítă, pl. izmeníte

izmenít adj. m., s. m., pl. izmeníți; f. sg. izmenítă, pl. izmeníte

!izmení (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se izmenéște, imperf. 3 sg. se izmeneá; conj. prez. 3 să se izmeneáscă

izmení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izmenésc, imperf. 3 sg. izmeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. izmeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZMENÍT adj. v. boieros, capricios, fandosit, mofturos, năzuros, pretențios, sclifosit.

izmenit adj. v. BOIEROS. CAPRICIOS. FANDOSIT. MOFTUROS. NĂZUROS. PRETENȚIOS. SCLIFOSIT.

IZMENÍ vb. v. afecta, fandosi, maimuțări, prosti, sclifosi.

izmeni vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. PROSTI. SCLIFOSI.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

izmenit, -ă, izmeniți, -te adj. afectat, fandosit, mofturos

izmeni, izmenesc v. r. 1. a se purta fără naturalețe; a se fandosi 2. a se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi

Intrare: izmenit (adj.)
izmenit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izmenit
  • izmenitul
  • izmenitu‑
  • izmeni
  • izmenita
plural
  • izmeniți
  • izmeniții
  • izmenite
  • izmenitele
genitiv-dativ singular
  • izmenit
  • izmenitului
  • izmenite
  • izmenitei
plural
  • izmeniți
  • izmeniților
  • izmenite
  • izmenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: izmenit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izmenit
  • izmenitul
  • izmenitu‑
plural
  • izmeniți
  • izmeniții
genitiv-dativ singular
  • izmenit
  • izmenitului
plural
  • izmeniți
  • izmeniților
vocativ singular
  • izmenitule
  • izmenite
plural
  • izmeniților
Intrare: izmeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izmeni
  • izmenire
  • izmenit
  • izmenitu‑
  • izmenind
  • izmenindu‑
singular plural
  • izmenește
  • izmeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izmenesc
(să)
  • izmenesc
  • izmeneam
  • izmenii
  • izmenisem
a II-a (tu)
  • izmenești
(să)
  • izmenești
  • izmeneai
  • izmeniși
  • izmeniseși
a III-a (el, ea)
  • izmenește
(să)
  • izmenească
  • izmenea
  • izmeni
  • izmenise
plural I (noi)
  • izmenim
(să)
  • izmenim
  • izmeneam
  • izmenirăm
  • izmeniserăm
  • izmenisem
a II-a (voi)
  • izmeniți
(să)
  • izmeniți
  • izmeneați
  • izmenirăți
  • izmeniserăți
  • izmeniseți
a III-a (ei, ele)
  • izmenesc
(să)
  • izmenească
  • izmeneau
  • izmeni
  • izmeniseră
ismini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izmeni ismini familiar

  • 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fandosi fasoli marghioli sclifosi un exemplu
    exemple
    • Izmenindu-se puțin cu un gest ca și cum ar fi ochit, dădu un bobîrnac fișicului de napoleoni care se împrăștiară pe jos. CAMIL PETRESCU, O. I 583.
      surse: DLRLC
  • 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: schimonosi sluți strâmba un exemplu
    exemple
    • Aveai dreptate, Marine... Eu de-aia mă supăram și mă izmeneam la tine, că-mi dădeam seama că tu ai dreptate, nu eu. DUMITRIU, V. L. 139.
      surse: DLRLC

etimologie:

izmenit, -ă izmenit (2) izmenită

  • 1. familiar (Om) afectat, fandosit, mofturos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: afectat fandosit mofturos sclifosit 3 exemple
    exemple
    • Să se cheltuiască femeile în mofturi izmenite... ca să izbutească să-ți placă ție. CAMIL PETRESCU, T. II 119.
      surse: DLRLC
    • Viitorul țării nu e în cuconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25.
      surse: DLRLC
    • Ce gînd au izmenitele astea cu femeile necăjite pe care le-a apucat prînzul aici? PAS, Z. II 204.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi izmeni
    surse: DEX '98 DEX '09