3 intrări
- izmenit (adj.)
- izmenit (s.m.)
- izmeni ismini
20 de definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IZMENÍT, -Ă, izmeniți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – V. izmeni.
IZMENÍT, -Ă, izmeniți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – V. izmeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
izmenit, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. II, 41/1 / Pl: ~iți, ~e / E: izmeni] (Înv) 1 Căruia i s-a dat o altă înfățișare. 2 Transformat. 3 Schimbat din bine în rău. 4 Care a devenit din om cinstit, mișel. 5 Care s-a îmbolnăvit, devenind slab și neputincios. 6 Care și-a pierdut mințile. 7 Prefăcut. 8 Care încearcă să pară ceea ce nu este. 9 Înfumurat. 10 Sclifosit. 11 Răsfățat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZMENÍT, -Ă, izmeniți, -te, adj. (Familiar) Afectat, fandosit, sclifosit. Să se cheltuiască femeile în mofturi izmenite... ca să izbutească să-ți placă ție. CAMIL PETRESCU, T. II 119. Viitorul țării nu e în cuconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. ◊ (Substantivat) Ce gînd au izmenitele astea cu femeile necăjite pe care le-a apucat prînzul aici? PAS, Z. II 204.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ismini v vz izmeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
izmeni [At: CORESI, EV. 81/38 / S și: (înv) ism~ / V: ismini / Pzi: ~nesc / E: vsl измѣнити „a schimba”] 1 vt (Înv) A da altă înfățișare. 2-3 vtr (Înv) A (se) schimba. 4-5 (Înv) vtr A (se) schimba din bine în rău. 6-7 vtr (Înv) A (se) transforma din om cinstit în mișel. 8-9 vtr (Înv) A (se) face din frumos urât. 10 vr (Înv) A se îmbolnăvi, devenind slab și neputincios. 11 vr (Înv) A-și pierde mințile. 12 vr (Fam) A se preface, dându-se drept ceea ce nu este. 13 vr (Fam) A se fuduli. 14 vr (Fam) A se sclifosi. 15 vr (Fam) A se răsfăța.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. Refl. (Familiar) 1. A se purta nenatural, afectat, a se fandosi, a se sclifosi. Izmenindu-se puțin cu un gest ca și cum ar fi ochit, dădu un bobîrnac fișicului de napoleoni care se împrăștiară pe jos. CAMIL PETRESCU, O. I 583. 2. (Cu determinări introduse prin prep. «la») A se uita urît, a se strîmba (la cineva). Aveai dreptate, Marine... Eu de-aia mă supăram și mă izmeneam la tine, că-mi dădeam seama că tu ai dreptate, nu eu. DUMITRIU, V. L. 139.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE IZMENÍ mă ~ésc intranz. rar 1) A avea o comportare de om mofturos; a face nazuri; a se fasoli; a se fandosi; a se marghioli; a se sclifosi. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți; a se schimonosi. /<sl. izmĕniti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
izmenì v. 1. a schimba în rău, a poci: după ce o izmeniră astfel ISP.; 2. a scoate, a ieși din minți: pe semne că s’a izmenit lumea ISP. [Slav. IZMĬENITI, a schimba: românește cu sensul peiorativ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
izmenésc v. tr. (vsl. iz-mĭeniti, a schimba, a modifica, a altera. V. izmene, primenesc). Fam. Emoționez, zăpăcesc, prostesc: frica o izmenise de tot. V. refl. Fac mofturĭ, mă alint, mă afectez: cîntă odată și nu te maĭ izmenĭ! Mă prostesc (maĭ ales de bătrîneță): s’a izmenit săracu! V. zaharisesc, ramolesc și spancelesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
izmenít (fam.) adj. m., s. m., pl. izmeníți; adj. f., s. f. izmenítă, pl. izmeníte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izmenít adj. m., s. m., pl. izmeníți; f. sg. izmenítă, pl. izmeníte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!izmení (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se izmenéște, imperf. 3 sg. se izmeneá; conj. prez. 3 să se izmeneáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izmení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izmenésc, imperf. 3 sg. izmeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. izmeneáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
IZMENÍT adj. v. boieros, capricios, fandosit, mofturos, năzuros, pretențios, sclifosit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
izmenit adj. v. BOIEROS. CAPRICIOS. FANDOSIT. MOFTUROS. NĂZUROS. PRETENȚIOS. SCLIFOSIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZMENÍ vb. v. afecta, fandosi, maimuțări, prosti, sclifosi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
izmeni vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. PROSTI. SCLIFOSI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
izmenit, -ă, izmeniți, -te adj. afectat, fandosit, mofturos
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
izmeni, izmenesc v. r. 1. a se purta fără naturalețe; a se fandosi 2. a se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
izmenit, -ă izmenită
- exemple
- Să se cheltuiască femeile în mofturi izmenite... ca să izbutească să-ți placă ție. CAMIL PETRESCU, T. II 119.surse: DLRLC
- Viitorul țării nu e în cuconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25.surse: DLRLC
- Ce gînd au izmenitele astea cu femeile necăjite pe care le-a apucat prînzul aici? PAS, Z. II 204.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi izmenisurse: DEX '98 DEX '09
izmeni ismini familiar
- 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi.exemple
- Izmenindu-se puțin cu un gest ca și cum ar fi ochit, dădu un bobîrnac fișicului de napoleoni care se împrăștiară pe jos. CAMIL PETRESCU, O. I 583.surse: DLRLC
-
- 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre.exemple
- Aveai dreptate, Marine... Eu de-aia mă supăram și mă izmeneam la tine, că-mi dădeam seama că tu ai dreptate, nu eu. DUMITRIU, V. L. 139.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba slavă (veche) izmĕniti „a schimba”surse: DEX '98 DEX '09