opțiuni
  • info

9 definiții pentru izmenit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZMENIT, -Ă, izmeniți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – V. izmeni.

IZMENIT, -Ă, izmeniți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – V. izmeni.

izmenit, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. II, 41/1 / Pl: ~iți, ~e / E: izmeni] (Înv) 1 Căruia i s-a dat o altă înfățișare. 2 Transformat. 3 Schimbat din bine în rău. 4 Care a devenit din om cinstit, mișel. 5 Care s-a îmbolnăvit, devenind slab și neputincios. 6 Care și-a pierdut mințile. 7 Prefăcut. 8 Care încearcă să pară ceea ce nu este. 9 Înfumurat. 10 Sclifosit. 11 Răsfățat2.

IZMENIT, -Ă, izmeniți, -te, adj. (Familiar) Afectat, fandosit, sclifosit. Să se cheltuiască femeile în mofturi izmenite... ca să izbutească să-ți placă ție. CAMIL PETRESCU, T. II 119. Viitorul țării nu e în cuconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. ◊ (Substantivat) Ce gînd au izmenitele astea cu femeile necăjite pe care le-a apucat prînzul aici? PAS, Z. II 204.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izmenit (fam.) adj. m., s. m., pl. izmeniți; adj. f., s. f. izmenită, pl. izmenite

izmenit (fam.) adj. m., s. m., pl. izmeniți; adj. f., s. f. izmenită, pl. izmenite

izmenit adj. m., s. m., pl. izmeniți; f. sg. izmenită, pl. izmenite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZMENIT adj. v. boieros, capricios, fandosit, mofturos, năzuros, pretențios, sclifosit.

izmenit adj. v. BOIEROS. CAPRICIOS. FANDOSIT. MOFTUROS. NĂZUROS. PRETENȚIOS. SCLIFOSIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

izmenit, -ă, izmeniți, -te adj. afectat, fandosit, mofturos

Intrare: izmenit (adj.)
izmenit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izmenit
  • izmenitul
  • izmenitu‑
  • izmenită
  • izmenita
plural
  • izmeniți
  • izmeniții
  • izmenite
  • izmenitele
genitiv-dativ singular
  • izmenit
  • izmenitului
  • izmenite
  • izmenitei
plural
  • izmeniți
  • izmeniților
  • izmenite
  • izmenitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izmenit, izmenițisubstantiv masculin
izmenită, izmenitesubstantiv feminin
izmenit, izmenităadjectiv

  • 1. familiar (Om) afectat, fandosit, mofturos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: afectat fandosit mofturos sclifosit
    • format_quote Să se cheltuiască femeile în mofturi izmenite... ca să izbutească să-ți placă ție. CAMIL PETRESCU, T. II 119. DLRLC
    • format_quote Viitorul țării nu e în cuconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. DLRLC
    • format_quote Ce gînd au izmenitele astea cu femeile necăjite pe care le-a apucat prînzul aici? PAS, Z. II 204. DLRLC
etimologie:
  • vezi izmeni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.