8 definiții pentru izmenit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izmenit, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. II, 41/1 / Pl: ~iți, ~e / E: izmeni] (Înv) 1 Căruia i s-a dat o altă înfățișare. 2 Transformat. 3 Schimbat din bine în rău. 4 Care a devenit din om cinstit, mișel. 5 Care s-a îmbolnăvit, devenind slab și neputincios. 6 Care și-a pierdut mințile. 7 Prefăcut. 8 Care încearcă să pară ceea ce nu este. 9 Înfumurat. 10 Sclifosit. 11 Răsfățat2.

IZMENÍT, -Ă, izmeniți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – V. izmeni.

IZMENÍT, -Ă, izmeniți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – V. izmeni.

IZMENÍT, -Ă, izmeniți, -te, adj. (Familiar) Afectat, fandosit, sclifosit. Să se cheltuiască femeile în mofturi izmenite... ca să izbutească să-ți placă ție. CAMIL PETRESCU, T. II 119. Viitorul țării nu e în cuconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. ◊ (Substantivat) Ce gînd au izmenitele astea cu femeile necăjite pe care le-a apucat prînzul aici? PAS, Z. II 204.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izmenít (fam.) adj. m., s. m., pl. izmeníți; adj. f., s. f. izmenítă, pl. izmeníte

izmenít adj. m., s. m., pl. izmeníți; f. sg. izmenítă, pl. izmeníte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZMENÍT adj. v. boieros, capricios, fandosit, mofturos, năzuros, pretențios, sclifosit.

izmenit adj. v. BOIEROS. CAPRICIOS. FANDOSIT. MOFTUROS. NĂZUROS. PRETENȚIOS. SCLIFOSIT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

izmenit, -ă, izmeniți, -te adj. afectat, fandosit, mofturos

Intrare: izmenit (adj.)
izmenit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izmenit
  • izmenitul
  • izmenitu‑
  • izmeni
  • izmenita
plural
  • izmeniți
  • izmeniții
  • izmenite
  • izmenitele
genitiv-dativ singular
  • izmenit
  • izmenitului
  • izmenite
  • izmenitei
plural
  • izmeniți
  • izmeniților
  • izmenite
  • izmenitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izmenit, -ă izmenit (2) izmenită

  • 1. familiar (Om) afectat, fandosit, mofturos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: afectat fandosit mofturos sclifosit 3 exemple
    exemple
    • Să se cheltuiască femeile în mofturi izmenite... ca să izbutească să-ți placă ție. CAMIL PETRESCU, T. II 119.
      surse: DLRLC
    • Viitorul țării nu e în cuconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25.
      surse: DLRLC
    • Ce gînd au izmenitele astea cu femeile necăjite pe care le-a apucat prînzul aici? PAS, Z. II 204.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi izmeni
    surse: DEX '98 DEX '09