opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IUÍT, iuituri, s. n. (Rar) Chiuit. [Pr.: -i-u-] – V. iui.

IUÍT, iuituri, s. n. (Rar) Chiuit. [Pr.: -i-u-] – V. iui.

iuit sn [At: DEX / P: i-u-it / Pl: ~uri / E: iui2] (Rar) 1 Chiuit. 2 Strigăt.

IUÍT, iuituri, s. n. Chiuit. Vreunul mai țanțoș începe o chiuitură... Dar după două-trei versuri o sfîrșește într-un iuit aspru, istovit. REBREANU, I. 12.

IUÍ, iui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: -i-u-] – Iu + suf. -ui (după chiui).

iui2 vi [At: MARIAN, NU. 722 / P: i-u-i / Pzi: ~esc / E: iu2 + -ui cf chiui] (Rar) 1 A chiui. 2 A striga.

IUÍ, íui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: i-u-i] – Iu + suf. -ui (după chiui).

IUÍ, iui, vb. IV. Intranz. A chiui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iuit (rar) (desp. i-u-) s. n., pl. iuituri

iuit (rar) (i-u-) s. n., pl. iuituri

iuít s. n. (sil. i-u-), pl. iuíturi

iui (a ~) (rar) (desp. i-u-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. iui, 3 iuie, imperf. 1 iuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să iui, 3 să iuie

iui (a ~) (rar) (i-u-) vb., ind. prez. 3 iuie, imperf. 3 sg. iuia; conj. prez. 3 să iuie

iuí vb. (sil. i-u-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. íuie, imperf. 3 sg. iuiá

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IUÍT s. v. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, țipăt.

iuit s. v. CHIOT. CHIU. CHIUIT. CHIUITURĂ. HĂULIRE. HĂULIT. HĂULITURĂ. STRIGĂT. ȚIPĂT.

IUÍ vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

iui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iuí, iui, vb. intranz. – A striga, a chiui: „...nu știu unde a fost ea slujnică și s-a dus într-o noapte și a iuit” (Bilțiu, 1999: 182; Săliștea de Sus). – Din iu, interj. „strigăt repetat la horă” (formă onomatopeică) + suf. -ui (după chiui) (DEX, MDA).

iuí, iui, vb. intranz. – A striga, a chiui. – Din iu, interj. „strigăt repetat la horă” (formă onomatopeică).

Intrare: iuit
  • silabație: i-u-it info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuit
  • iuitul
  • iuitu‑
plural
  • iuituri
  • iuiturile
genitiv-dativ singular
  • iuit
  • iuitului
plural
  • iuituri
  • iuiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: iui
  • silabație: i-u-i info
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iui
  • iuire
  • iuit
  • iuitu‑
  • iuind
  • iuindu‑
 singular plural
  • iuie
  • iuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iui
 (să)
  • iui
  • iuiam
  • iuii
  • iuisem
a II-a (tu)
  • iui
 (să)
  • iui
  • iuiai
  • iuiși
  • iuiseși
a III-a (el, ea)
  • iuie
 (să)
  • iuie
  • iuia
  • iui
  • iuise
plural I (noi)
  • iuim
 (să)
  • iuim
  • iuiam
  • iuirăm
  • iuiserăm
  • iuisem
a II-a (voi)
  • iuiți
 (să)
  • iuiți
  • iuiați
  • iuirăți
  • iuiserăți
  • iuiseți
a III-a (ei, ele)
  • iuie
 (să)
  • iuie
  • iuiau
  • iuiră
  • iuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iuit, iuiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi iui DEX '98 DEX '09

iui, iuiverb

etimologie:
  • Iu + sufix -ui (după chiui). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.