2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iuit sn [At: DEX / P: i-u-it / Pl: ~uri / E: iui2] (Rar) 1 Chiuit. 2 Strigăt.

IUÍT, iuituri, s. n. (Rar) Chiuit. [Pr.: -i-u-] – V. iui.

IUÍT, iuituri, s. n. (Rar) Chiuit. [Pr.: -i-u-] – V. iui.

IUÍT, iuituri, s. n. Chiuit. Vreunul mai țanțoș începe o chiuitură... Dar după două-trei versuri o sfîrșește într-un iuit aspru, istovit. REBREANU, I. 12.

iui2 vi [At: MARIAN, NU. 722 / P: i-u-i / Pzi: ~esc / E: iu2 + -ui cf chiui] (Rar) 1 A chiui. 2 A striga.

IUÍ, iui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: -i-u-] – Iu + suf. -ui (după chiui).

IUÍ, íui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: i-u-i] – Iu + suf. -ui (după chiui).

IUÍ, iui, vb. IV. Intranz. A chiui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iuít (rar) (i-u-) s. n., pl. iuíturi

iuít s. n. (sil. i-u-), pl. iuíturi

iuí (a ~) (rar) (i-u-) vb., ind. prez. 3 íuie, imperf. 3 sg. iuiá; conj. prez. 3 să íuie

iuí vb. (sil. i-u-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. íuie, imperf. 3 sg. iuiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IUÍT s. v. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, țipăt.

iuit s. v. CHIOT. CHIU. CHIUIT. CHIUITURĂ. HĂULIRE. HĂULIT. HĂULITURĂ. STRIGĂT. ȚIPĂT.

IUÍ vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

iui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iuí, iui, vb. intranz. – A striga, a chiui: „...nu știu unde a fost ea slujnică și s-a dus într-o noapte și a iuit” (Bilțiu, 1999: 182; Săliștea de Sus). – Din iu, interj. „strigăt repetat la horă” (formă onomatopeică) + suf. -ui (după chiui) (DEX, MDA).

iuí, iui, vb. intranz. – A striga, a chiui. – Din iu, interj. „strigăt repetat la horă” (formă onomatopeică).

Intrare: iuit
  • silabație: i-u-it
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuit
  • iuitul
  • iuitu‑
plural
  • iuituri
  • iuiturile
genitiv-dativ singular
  • iuit
  • iuitului
plural
  • iuituri
  • iuiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: iui
  • silabație: i-u-i
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iui
  • iuire
  • iuit
  • iuitu‑
  • iuind
  • iuindu‑
singular plural
  • iuie
  • iuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iui
(să)
  • iui
  • iuiam
  • iuii
  • iuisem
a II-a (tu)
  • iui
(să)
  • iui
  • iuiai
  • iuiși
  • iuiseși
a III-a (el, ea)
  • iuie
(să)
  • iuie
  • iuia
  • iui
  • iuise
plural I (noi)
  • iuim
(să)
  • iuim
  • iuiam
  • iuirăm
  • iuiserăm
  • iuisem
a II-a (voi)
  • iuiți
(să)
  • iuiți
  • iuiați
  • iuirăți
  • iuiserăți
  • iuiseți
a III-a (ei, ele)
  • iuie
(să)
  • iuie
  • iuiau
  • iui
  • iuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iuit

etimologie:

  • vezi iui
    surse: DEX '98 DEX '09

iui

etimologie:

  • Iu + sufix -ui (după chiui).
    surse: DEX '09 DEX '98