15 definiții pentru iugăr jugăr juger

iugăr sn [At: MAIORESCU, CR. III, 135 / V: ju~ / Pl: ~e / E: lat iugerum] (Trs) Veche unitate de măsură pentru suprafețele agrare, egală cu 0,5775 ha.

IÚGĂR, iugăre, s. n. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,5775 ha. [Var.: júgăr s. n.] – Din lat. jugerum.

IÚGĂR, iugăre, s. n. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,5775 de hectare. [Var.: júgăr s. n.] – Din lat. jugerum.

IÚGĂR, iugăre, s. n. (Transilv.) Unitate de măsură pentru aria terenurilor agrare, egală cu 5775 m2 sau 1600 de stînjeni pătrați. Îi vînduse la licitație căsuța și cele patru jugăre de pămînt. VORNIC, P. 20. – Scris și: (învechit) juger, pl. jugere (BĂLCESCU, O. II 122). – Variantă: júgăr s. n.

iúgăr s. n., pl. iúgăre

iúgăr (iúgăre), s. n. – Măsură de suprafață, egală cu 0,57 hectare. Lat. iugerum (sec. XVIII). În Trans., înv.

JÚGĂR s. n. v. iugăr.

júger, jugéri, s.n. (înv.) V. iúgăr.

juger n. 1. pogon la Romani (cam cât poate ara o pereche de boi într’o zi); 2. măsură de suprafață ce coprindea vró patru ari: spațiu de două jugere BĂLC.

* júger n., pl. e (lat. júgerum și juger). O măsură agrară la Romanĭ egală, în epoca clasică, cu 2.682 de metri pătrațĭ. – Fals jugăr (Trans.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

iúgăr s. n., pl. iúgăre

íugăr, iugăre, s.n. – (înv.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu 0,57 ha, utilizată în Transilvania. – Lat. iugerum „măsură agrară de aprox. 25 ari” (sec. XVIII) (DER, DEX. MDA).

Intrare: iugăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iugăr
  • iugărul
  • iugăru‑
plural
  • iugăre
  • iugărele
genitiv-dativ singular
  • iugăr
  • iugărului
plural
  • iugăre
  • iugărelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jugăr
  • jugărul
  • jugăru‑
plural
  • jugăre
  • jugărele
genitiv-dativ singular
  • jugăr
  • jugărului
plural
  • jugăre
  • jugărelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juger
  • jugerul
  • jugeru‑
plural
  • jugere
  • jugerele
genitiv-dativ singular
  • juger
  • jugerului
plural
  • jugere
  • jugerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iugăr jugăr juger

  • 1. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,5775 ha.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Unitate de măsură pentru aria terenurilor agrare, egală cu 5775 m2 sau 1600 de stânjeni pătrați.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Îi vînduse la licitație căsuța și cele patru jugăre de pămînt. VORNIC, P. 20.
      surse: DLRLC

etimologie: