íugăr, iugăre, s.n. (înv.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu 0,57 ha, utilizată în Trans.: „În Maramureș se întrebuințează iugărul. Iugărul unguresc e de 1.200 de stânjeni pătrați. Iugărul cadastral, de 1.600 de stânjeni pătrați. Iugărul, în Maramureș, se măsoară de către țărani cu ruda” (Bârlea, 1909: 239). – Lat. iugerum „măsură agrară” (sec. XVIII) (DER, DEX, MDA).