IUGĂR, iugăre, s. n. (Transilv.) Unitate de măsură pentru aria terenurilor agrare, egală cu 5775 m² sau 1600 de stînjeni pătrați. Îi vînduse la licitație căsuța și cele patru jugăre de pămînt. VORNIC, P. 20. – Scris și: (învechit) juger, pl. jugere (BĂLCESCU, O. II 122). – Variantă: jugăr s. n.