2 intrări

Articole pe această temă:

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IUBÍT, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o altă persoană; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Pe care cineva îl iubește, pentru care cineva are dragoste, îndrăgit de cineva. Și bădițu meu iubit Din guriță mi-a grăit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. 2. (Despre ființe, mai ales despre oameni) La care cineva ține mult (simpatizîndu-l, voindu-i binele), pentru care cineva are o afecțiune deosebită; drag. Sufletul meu rîde... Cînd văd mulțămit Publicul meu iubit. ALECSANDRI, T. I 301. Un’ te duci, iubite frate? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. ◊ (Poetic) Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cîrd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. ALECSANDRI, P. A. 112.

ĭubít, -ă adj. Persoană pe care o ĭubeștĭ: Julieta era ĭubita luĭ Romeo. Amant, drăguț (cu înțeles maĭ curat).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iubít1 adj. m., s. m., pl. iubíți; adj. f., s. f. iubítă, pl. iubíte

iubít adj. m., s. m., pl. iubíți; f. sg. iubítă, pl. iubíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IUBÍTĂ s. 1. amantă. 2. (arg.) gagică. (A avea o ~.)

IUBI s. amantă, concubină, prietenă, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguță, ibovnică, țiitoare, (Ban.) bălă, (înv.) posadnică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică. (A avea o ~.)

IUBÍT adj., s. 1. adj. v. drag. 2. s. v. drag. 3. s. amor, dragoste, iubire, (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 4. adj. v. drag. 5. adj. drag, îndrăgit, scump. (Lucruri ~; prieten ~.) 6. s. v. amant. 7. (arg.) gagic, gagiu. (A avea un ~.)

IUBIT s., adj. 1. s. drag, scump. (~ meu!) 2. s. amor, dragoste, iubire, (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 3. adj. drag, scump, (fig.) dulce. (Ființă ~.) 4. adj. drag, îndrăgit, scump. (Lucruri ~; prieten ~.) 5. s. amant, concubin, prieten, (pop.) amorez, drăguț, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu. (A avea un ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRAU, TREUER FREUND, IST ALLE THEORIE (germ.) cenușie este, iubite amice, orice teorie – Goethe, „Faust”, I: „Graum treuer Freund, ist alle Theorie. Und grün des Lebens goldner Baum” („Cenușie este, iubite amice, orice teorie / Și verde pomul vieții aurit”).

UT AMERIS AMABILIS ESTO (lat.) de vrei să fii iubit, fii vrednic de iubire – Ovidiu, „Ars amandi”, 2, 519.

Intrare: iubită
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubi
  • iubita
plural
  • iubite
  • iubitele
genitiv-dativ singular
  • iubite
  • iubitei
plural
  • iubite
  • iubitelor
vocativ singular
  • iubi
  • iubito
plural
  • iubitelor
Intrare: iubit (adj.)
iubit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubit
  • iubitul
  • iubitu‑
  • iubi
  • iubita
plural
  • iubiți
  • iubiții
  • iubite
  • iubitele
genitiv-dativ singular
  • iubit
  • iubitului
  • iubite
  • iubitei
plural
  • iubiți
  • iubiților
  • iubite
  • iubitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iubit (adj.)

  • 1. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește.
    surse: DEX '12 DEX '09 DLRLC sinonime: drag (adj.) 4 exemple
    exemple
    • Și bădițu meu iubit Din guriță mi-a grăit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.
      surse: DLRLC
    • Sufletul meu rîde... Cînd văd mulțămit Publicul meu iubit. ALECSANDRI, T. I 301.
      surse: DLRLC
    • Un’ te duci, iubite frate? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.
      surse: DLRLC
    • poetic Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cîrd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. ALECSANDRI, P. A. 112.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi iubi
    surse: DEX '12 DEX '09 NODEX

iubit, -ă (persoană) iubită

etimologie:

  • vezi iubi
    surse: DEX '12 DEX '09 NODEX