2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISLANDÉZĂ f. mai ales art. Limba islandezilor. /<fr. islandais

ISLANDÉZ, -Ă, islandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Islandei sau este originară din Islanda. 2. Adj. Care aparține Islandei sau islandezilor (1), privitor la Islanda ori la islandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba islandeză. – Din fr. islandais.

islandez, ~ă [At: CADE / Pl: ~i, ~e / E: fr islandais] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Islandei. 3-4 smf, a (Persoană) originară din Islanda. 5 a Care aparține Islandei. 6-7 a Care aparține islandezilor (1, 3). 8 a Care se referă la Islanda. 9-10 a Care se referă la isladezi (1, 3). 11 smp Populație de bază a Islandei. 12 sfa Limbă islandeză. corectată

ISLANDÉZ, -Ă, islandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Islandei sau care este originară din Islanda. 2. Adj. Care aparține Islandei sau populației ei, privitor la Islanda sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba islandeză. – Din fr. islandais.

ISLANDÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Islanda. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de islandezi. (< fr. islandais)

ISLANDÉZ2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Islandei sau este originară din Islanda. /<fr. islandais

ISLANDÉZ1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Islandei sau populației ei; din Islanda. /<fr. Islandais


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

islandéză (limbă) s. f., g.-d. art. islandézei

islandéză (limba) s. f., g.-d. art. islandézei

islandéz adj. m., s. m., pl. islandézi; adj. f., s. f. islandéză, pl. islandéze

islandéz s. m., adj. m., pl. islandézi; f. sg. islandéză, g.-d. art. islandézei, pl. islandéze


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ISLANDÉZĂ s. f. (cf. fr. islandais): limbă germanică din grupul nordic, vorbită de islandezi, locuitorii Islandei. Este cea mai arhaică dintre limbile scandinave, datorită izolării ei insulare (din secolul al IX-lea, de când insula a fost populată cu coloniști vest-norvegieni, limba a evoluat foarte puțin). Ea prezintă un mare interes pentru studiul limbilor scandinave. Istoria i. cuprinde două perioade: islandeza veche (secolele al IX-lea – al XIV-lea) și islandeza nouă (secolele al XV-lea – al XX-lea). În evul mediu s-a bucurat de cel mai mare prestigiu între limbile nordice. Literatura islandeză a început în secolul al X-lea, fiind reprezentată prin legendele eroilor și zeilor – Edda -, prin poeziile de curte ale scalzilor, vechii poeți scandinavi, și prin celebrele biografii ale oamenilor iluștri – Saga. Ea s-a dezvoltat pe linia literaturii poetice de azi. Structura gramaticală a i. păstrează fidel trăsăturile germanicei comune; vocabularul vechi a fost păstrat, iar cele mai multe cuvinte noi s-au format prin mijloace interne. În secolul nostru au pătruns însă și cuvinte din alte limbi (mai ales cu caracter internațional).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ISLANDÉZ, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S..m și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe terit. Islandei. I. mai trăiesc și în Canada și S.U.A. De religie protestantă. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Islanda. 2. Adj. care aparține Islandei sau islandezilor, privitor la Islanda sau la islandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indoeuropeană din familia germanică, din grupul scandinavic, vorbită de islandezi; este cea mai veche limbă nordică datorită izolării ins. Islanda. Singura limbă germanică ce întrebuințează accentul ascuțit. Folosește alfabetul latin, ortografia respectând tradiția textelor vechi.

Intrare: islandeză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • islande
  • islandeza
plural
  • islandeze
  • islandezele
genitiv-dativ singular
  • islandeze
  • islandezei
plural
  • islandeze
  • islandezelor
vocativ singular
  • islande
  • islandezo
plural
  • islandezelor
Intrare: islandez (adj.)
islandez1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • islandez
  • islandezul
  • islandezu‑
  • islande
  • islandeza
plural
  • islandezi
  • islandezii
  • islandeze
  • islandezele
genitiv-dativ singular
  • islandez
  • islandezului
  • islandeze
  • islandezei
plural
  • islandezi
  • islandezilor
  • islandeze
  • islandezelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

islandez (adj.)

etimologie:

islandez, -ă (persoană) islandeză

  • 1. Persoană care face parte din populația Islandei sau este originară din Islanda.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: