ISLANDEZ, -Ă, islandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Islandei sau este originară din Islanda. 2. Adj. Care aparține Islandei sau islandezilor (1), privitor la Islanda ori la islandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba islandeză. – Din fr. islandais.

ISLANDEZ, -Ă, islandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Islandei sau care este originară din Islanda. 2. Adj. Care aparține Islandei sau populației ei, privitor la Islanda sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba islandeză. – Din fr. islandais.

ISLANDEZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Islanda. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de islandezi. (< fr. islandais)

ISLANDEZ² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Islandei sau este originară din Islanda. /<fr. islandais

islandez adj. m., s. m., pl. islandezi; adj. f., s. f. islandeză, pl. islandeze

islandez adj. m., s. m., pl. islandezi; adj. f., s. f. islandeză, pl. islandeze

Islandez, -zi.

ISLANDÉZ, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S..m și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe terit. Islandei. I. mai trăiesc și în Canada și S.U.A. De religie protestantă. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Islanda. 2. Adj. care aparține Islandei sau islandezilor, privitor la Islanda sau la islandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indoeuropeană din familia germanică, din grupul scandinavic, vorbită de islandezi; este cea mai veche limbă nordică datorită izolării ins. Islanda. Singura limbă germanică ce întrebuințează accentul ascuțit. Folosește alfabetul latin, ortografia respectând tradiția textelor vechi.