ISLANDÉZ, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S..m și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe terit. Islandei. I. mai trăiesc și în Canada și S.U.A. De religie protestantă. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Islanda. 2. Adj. care aparține Islandei sau islandezilor, privitor la Islanda sau la islandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indoeuropeană din familia germanică, din grupul scandinavic, vorbită de islandezi; este cea mai veche limbă nordică datorită izolării ins. Islanda. Singura limbă germanică ce întrebuințează accentul ascuțit. Folosește alfabetul latin, ortografia respectând tradiția textelor vechi.