2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRITAT, -Ă, iritați, -te, adj. 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; ațâțat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, ușor congestionat. – V. irita.

IRITAT, -Ă, iritați, -te, adj. 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; ațâțat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, ușor congestionat. – V. irita.

iritat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, VI/II, 199 / Pl: ~ați, ~e / E: irita] 1 Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare Si: ațâțat, enervat, surescitat. 2 Care este inflamat, ușor congestionat.

IRITAT, -Ă, iritați, -te, adj. Care se află în stare de iritare, de enervare, de mînie trecătoare; ațîțat, surescitat, enervat. Nu mai avu nimic de obiectat, deși păru puțin iritat. CAMIL PETRESCU, N. 93. Căpitanul... se frămînta iritat, neștiind cum să iasă din încurcătura în care intrase. BART, S. M. 102.

IRITAT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este ușor inflamat sau congestionat. 2) Care se află în stare de enervare. /v. a irita

IRITA, irit, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare.

IRITA, irit, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare.

irita vtr [At: SLAVICI, N. II, 35 / Pzi: irit / E: fr irriter, lat irritare] 1-2 A (se) înfuria. 3-4 A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă.

IRITA, irit, vb. I. 1. Refl. A se supăra, a se mînia. Lasă-l... nu te mai irita. SLAVICI, O. I 389. S-a iritat așa de grozav din ceartă, încît i-a venit un fel de-necăciune. CARAGIALE, P. 22. ◊ Tranz. Zgomotul îl irită peste măsură. 2. Tranz. A stingheri funcțiunea unui organ, a produce o ușoară congestie sau inflamație. Din cînd în cînd ridică ochii roșii Umflați și iritați de fum. CAMIL PETRESCU, V. 100.

IRITA vb. I. 1. tr., refl. A (se) supăra, a (se) mînia. 2. tr. A produce o congestie, o inflamație ușoară. [P.i. irit. / < fr. irriter, it., lat. irritare].

IRITA vb. I. tr., refl. a (se) enerva, a (se) supăra. II. tr. a produce o congestie, o inflamație ușoară. (< fr. /s’/irriter, lat. irritare)

A SE IRITA mă irit intranz. 1) A deveni din ce în ce mai nervos; a se enerva. 2) (despre țesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de iritație. /<fr. irriter, lat. irritare

A IRITA irit tranz. A face să se irite; a enerva. /<fr. irriter, lat. irritare

irità v. 1. a se aprinde de mânie; 2. a întărâta foarte: a irita nervii; 3. Med. a cauza durere într’un organ.

*irít și -éz, a v. tr. (lat. irrito, -áre, din hirritare, rudă cu hirrire, a hîrîi. V. întărît). Supăr, înfuriĭ: vorba asta l-a iritat. Excit (ațîț) tare: a irita poftele. Med. Inflamez puțin: bronchiile bolnavuluĭ îs iritate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

irita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. irit, 2 sg. iriți, 3 iri; conj. prez. 1 sg. să irit, 3 să irite

irita (a ~) vb., ind. prez. 3 iri

irita vb., ind. prez. 1 sg. irit, 3 sg. și pl. iri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IRITAT adj. 1. v. inflamat. 2. v. enervat. 3. enervat, necăjit, v. nervos.

IRITAT adj. 1. (MED.) congestionat, inflamat, (reg.) bobotit. (Plagă ~.) 2. agasat, enervat, plictisit, sîcîit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~.) 3. enervat, necăjit, nervos, supărat, surescitat, (înv. și reg.) scîrbit. (Era extrem de ~.)

IRITA vb. 1. v. inflama. 2. v. enerva.

IRITA vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) inflama, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. a agasa, a enerva, a indispune, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) ia tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)

Intrare: iritat
iritat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iritat
  • iritatul
  • iritatu‑
  • irita
  • iritata
plural
  • iritați
  • iritații
  • iritate
  • iritatele
genitiv-dativ singular
  • iritat
  • iritatului
  • iritate
  • iritatei
plural
  • iritați
  • iritaților
  • iritate
  • iritatelor
vocativ singular
plural
Intrare: irita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • irita
  • iritare
  • iritat
  • iritatu‑
  • iritând
  • iritându‑
singular plural
  • iri
  • iritați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • irit
(să)
  • irit
  • iritam
  • iritai
  • iritasem
a II-a (tu)
  • iriți
(să)
  • iriți
  • iritai
  • iritași
  • iritaseși
a III-a (el, ea)
  • iri
(să)
  • irite
  • irita
  • irită
  • iritase
plural I (noi)
  • irităm
(să)
  • irităm
  • iritam
  • iritarăm
  • iritaserăm
  • iritasem
a II-a (voi)
  • iritați
(să)
  • iritați
  • iritați
  • iritarăți
  • iritaserăți
  • iritaseți
a III-a (ei, ele)
  • iri
(să)
  • irite
  • iritau
  • irita
  • iritaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iritat, iritaadjectiv

  • 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu mai avu nimic de obiectat, deși păru puțin iritat. CAMIL PETRESCU, N. 93. DLRLC
    • format_quote Căpitanul... se frămînta iritat, neștiind cum să iasă din încurcătura în care intrase. BART, S. M. 102. DLRLC
  • 2. Care este inflamat, ușor congestionat. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi irita DEX '98 DEX '09

irita, iritverb

  • 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lasă-l... nu te mai irita. SLAVICI, O. I 389. DLRLC
    • format_quote S-a iritat așa de grozav din ceartă, încît i-a venit un fel de-necăciune. CARAGIALE, P. 22. DLRLC
    • format_quote Zgomotul îl irită peste măsură. DLRLC
  • 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: inflama
    • format_quote Din cînd în cînd ridică ochii roșii Umflați și iritați de fum. CAMIL PETRESCU, V. 100. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.