2 intrări

16 definiții

IPOHÓNDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ipohondrie. [Var.: ipocóndru, -ă adj., s. m. și f.] – Din fr. hypocondre.

IPOHÓNDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ipohondrie. [Var.: ipocóndru, -ă adj., s. m. și f.] – Din fr. hypocondre.

IPOHÓNDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj. (Despre oameni) Care suferă de ipohondrie, care se preocupă peste măsură de starea sănătății sale, care își închipuie că are tot felul de boli și își exagerează suferințele. – Variantă: ipocóndru, -ă (GHICA, S. 67) adj.

ipohóndru adj. m., s. m., art. ipohóndrul, pl. ipohóndri, art. ipohóndrii; adj. f., s. f. ipohóndră, pl. ipohóndre

ipohóndru adj. m., s. m., art. ipohóndrul, pl. ipohóndri, art. ipohóndrii; f. sg. ipohóndră, pl. ipohóndre

Var. ipocondru (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

IPOHÓNDRU, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de ipohondrie. [Var. ipocondru, -ă adj., s.m.f. / < fr. hipocondre].

IPOHÓNDRU, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de ipohondrie. (< fr. hypocondre)

ipohóndru (ipohóndră), adj. – Care are o stare psihică morbidă caracterizată prin neliniște continuă. Fr. hypochondre, cu pronunțarea din ngr.Der. ipohondrie (mr. ipuhondrie), s. f. (boală psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă), din ngr. ὑποχονδρία (sec. XIX); ipohondriac, adj. (hipocondriac), din gr. ὐποχονδριαϰός (sec. XVIII).

IPOHÓNDRU ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care este bolnav de ipohondrie. /<fr. hypocondre

Var. ipocondru (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

IPOCÓNDRU, -Ă adj., s. m. și f. v. ipohondru.

IPOCÓNDRU, -Ă adj., s. m. și f. v. ipohondru.

IPOCÓNDRU, -Ă adj. v. ipohondru.

IPOCÓNDRU, -Ă adj., s.m. și f. v. ipohondru.

IPOCÓNDRU s.n. v. hipocondru.

ipocondru m. 1. Med. fiecare din cele două părți laterale ale regiunii epigastrice: ipocondrul drept și cel stâng; 2. cel ce suferă de ipocondrie.

*ipohóndriŭ n. (vgr. ῾ypohóndrion, d. ῾ypó, supt [!], și hóndros, cartilaginea coastelor; lat. hypochondrium). Anat. Fie-care din cele doŭă părțĭ laterale ale regiuniĭ epigastrice de supt coastele false. – Și ipohondru, care înseamnă și „ipohondriac”.

Intrare: ipohondru (adj.)
ipohondru adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ipohondru ipohondrul ipohondră ipohondra
plural ipohondri ipohondrii ipohondre ipohondrele
genitiv-dativ singular ipohondru ipohondrului ipohondre ipohondrei
plural ipohondri ipohondrilor ipohondre ipohondrelor
vocativ singular
plural
ipocondru adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ipocondru ipocondrul ipocondră ipocondra
plural ipocondri ipocondrii ipocondre ipocondrele
genitiv-dativ singular ipocondru ipocondrului ipocondre ipocondrei
plural ipocondri ipocondrilor ipocondre ipocondrelor
vocativ singular
plural
Intrare: ipohondru (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ipohondru ipohondrul
plural ipohondri ipohondrii
genitiv-dativ singular ipohondru ipohondrului
plural ipohondri ipohondrilor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ipocondru ipocondrul
plural ipocondri ipocondrii
genitiv-dativ singular ipocondru ipocondrului
plural ipocondri ipocondrilor
vocativ singular
plural