2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVIDIÁT, -Ă, invidiați, -te, adj. Care provoacă invidie; pizmuit. [Pr.: -di-at] – V. invidia.

INVIDIÁT, -Ă, invidiați, -te, adj. Care provoacă invidie; pizmuit. [Pr.: -di-at] – V. invidia.

invidiat2, ~ă a [At: DA ms / P: ~di-at / Pl: ~ați, ~e / E: invidia] 1 Care provoacă invidie Si: pizmuit2. 2 (D. bunurile altuia) Râvnit2.

invidiat1 sn [At: BUL. COM. IST. I, 35 / P: ~di-at / Pl: (rar) ~uri / E: invidia] 1-2 Invidiere (1-2).

INVIDIÁ, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui. 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia. [Pr.: -di-a] – Din it. invidiare.

INVIDIÁ, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui. 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia. [Pr.: -di-a] – Din it. invidiare.

invidia vt [At: NEGRUZZI, S. I, 107 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: it invidiare] 1 A fi stăpânit de invidie față de cineva Si: a pizmui. 2 A râvni ceea ce aparține altuia.

INVIDIÁ, invidiez, vb. I. Tranz. A privi cu invidie pe cineva sau reușita, fericirea, calitățile altuia; a pizmui. Nu vrea să piardă favoarea, pentru care era invidiat, de a fi în fiecare zi în preajma ei. CAMIL PETRESCU, O. II 112. Oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele și invidiază pe toți cei ce se mută. IBRĂILEANU, SP. CR. 242. ◊ Refl. reciproc. Îi vezi cum trec, cum se salută, cum se invidiază. C. PETRESCU, C. V. 164. ♦ A rîvni, a jindui, a dori ceva ce aparține altuia. Ceea ce invidiez eu la tine... este modestia. CARAGIALE, O. III 215. Curtezanii... invidiau pozițiunea și favorul în care îl videau. NEGRUZZI, S. I 107. – Pronunțat: -di-a.

INVIDIÁ vb. I. tr. A privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ♦ A râvni, a dori ceva străin. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. invidiare].

INVIDIÁ vb. tr. a privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ◊ a râvni, a dori ceva străin. (< it. invidiare)

A SE INVIDIÁ pers. 3 se ~áză intranz. A se afla în relații de invidie (unul cu altul); a se pizmui. /Din invidie

A INVIDIÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A trata cu invidie; a pizmui. 2) (lucruri, calități străine) A dori foarte mult, intenționând să posede. [Sil. -di-a] /Din invidie

*invidiéz v. tr. (it. invidiare; fr. envier). Mĭ-e cĭudă pe altu că e fericit, pizmuĭesc: omu de omenie nu invidiază pe nimenĭ. Doresc, rîvnesc, poftesc: a invidia puterea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

invidiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 invidiáză, 1 pl. invidiém (-di-em); conj. prez. 3 să invidiéze; ger. invidiínd (di-ind)

invidiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. invidiéz, 3 sg. și pl. invidiáză, 1 pl. invidiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. invidiéze; ger. invidiínd (sil. -di-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVIDIÁ vb. a pizmui, (înv.) a bănui, a deochea, a nenăvidi, a pizmi, a râvni, a răpști, a zavistui.

INVIDIA vb. a pizmui, (înv.) a bănui, a deochea, a nenăvidi, a pizmi, a rîvni, a răpști, a zavistui.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INVIDIA GLORIAE COMES (lat.) pizma este însoțitoarea gloriei – Cornelius Nepos, „Chabrias”, III, 3.

SESE EXCRUCIAT, QUI BEATIS INVIDET (lat.) se chinuie singur cine invidiază pe cei fericiți – Petroniu, „Satyricon”, 28, 3.

Intrare: invidiat
invidiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invidiat
  • invidiatul
  • invidiatu‑
  • invidia
  • invidiata
plural
  • invidiați
  • invidiații
  • invidiate
  • invidiatele
genitiv-dativ singular
  • invidiat
  • invidiatului
  • invidiate
  • invidiatei
plural
  • invidiați
  • invidiaților
  • invidiate
  • invidiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: invidia
  • silabație: -di-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • invidia
  • invidiere
  • invidiat
  • invidiatu‑
  • invidiind
  • invidiindu‑
singular plural
  • invidia
  • invidiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invidiez
(să)
  • invidiez
  • invidiam
  • invidiai
  • invidiasem
a II-a (tu)
  • invidiezi
(să)
  • invidiezi
  • invidiai
  • invidiași
  • invidiaseși
a III-a (el, ea)
  • invidia
(să)
  • invidieze
  • invidia
  • invidie
  • invidiase
plural I (noi)
  • invidiem
(să)
  • invidiem
  • invidiam
  • invidiarăm
  • invidiaserăm
  • invidiasem
a II-a (voi)
  • invidiați
(să)
  • invidiați
  • invidiați
  • invidiarăți
  • invidiaserăți
  • invidiaseți
a III-a (ei, ele)
  • invidia
(să)
  • invidieze
  • invidiau
  • invidia
  • invidiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

invidiat

  • 1. Care provoacă invidie.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pizmuit

etimologie:

  • vezi invidia
    surse: DEX '98 DEX '09

invidia

  • 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pizmui 3 exemple
    exemple
    • Nu vrea să piardă favoarea, pentru care era invidiat, de a fi în fiecare zi în preajma ei. CAMIL PETRESCU, O. II 112.
      surse: DLRLC
    • Oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele și invidiază pe toți cei ce se mută. IBRĂILEANU, SP. CR. 242.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Îi vezi cum trec, cum se salută, cum se invidiază. C. PETRESCU, C. V. 164.
      surse: DLRLC
  • 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dori jindui pofti râvni 2 exemple
    exemple
    • Ceea ce invidiez eu la tine... este modestia. CARAGIALE, O. III 215.
      surse: DLRLC
    • Curtezanii... invidiau pozițiunea și favorul în care îl videau. NEGRUZZI, S. I 107.
      surse: DLRLC

etimologie: