opțiuni
  • info

16 definiții pentru inveterat

din care

Explicative DEX

INVETERAT, -Ă, inveterați, -te, adj. (Livr.; despre oameni) În care s-a înrădăcinat un anumit defect; (despre defecte, vicii etc.) înrădăcinat. [Var.: înveterat, -ă adj.] – Din fr. invétéré. Cf. lat. inveteratus, it. inveterato.

inveterat, ~ă a [At: CARAGIALE, N. S. 161 / V: în~ / Pl: ~ați, ~e / E: invetera] 1 (D. boli, obiceiuri, prejudecăți etc.) Înrădăcinat. 2 (D. oameni) Care a îmbătrânit practicând răul sau viciul.

INVETERAT, -Ă, inveterați, -te, adj. (Despre oameni) Învechit în rele, în vicii; (despre defecte, vicii etc.) învechit, înrădăcinat. [Var.: înveterat, -ă adj.] – Din fr. invétéré. Cf. lat. inveteratus, it. inveterato.

INVETERAT, -Ă, inveterați, -te, adj. (Despre oameni) Învechit în rele, în vicii; (despre defecte, vicii etc.) învechit, înrădăcinat, incarnat. Sălciile bătrîne care se află în locurile acestea par vrăjitoare inveterate, lipsite de orice scrupul. BOGZA, C. O. 198. Am fost și voi fi totdeauna contra nepotismului... o bubă inveterată a societății noastre. CARAGIALE, S. N. 161. – Variantă: înveterat, -ă (CARAGIALE, O. VII 45) adj.

INVETERAT, -Ă adj. Învechit (spec.) în rele, vicios, pervertit; (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. [Var. înveterat, -ă adj. / cf. fr. invétéré, lat. inveteratus].

INVETERAT, -Ă adj. învechit în rele, vicios, pervertit. ◊ (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. (< fr. invétéré, lat. inveteratus, it. inveterato)

INVETERAT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane și manifestările lor) Care este într-un anumit fel (mai ales, negativ) de foarte mult timp. Un alcoolic ~. /<fr. invétéré, lat. inveteratus[1]

  1. Var. înveterat (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

ÎNVETERAT, -Ă adj. v. inveterat.

ÎNVETERAT, -Ă adj. v. inveterat.

ÎNVETERAT, -Ă adj. v. inveterat.

înveterat, ~ă a vz inveterat

ÎNVETERAT, -Ă adj. v. inveterat.

Ortografice DOOM

inveterat (vechi, împătimit) (livr.) adj. m., pl. inveterați; f. inveterată, pl. inveterate

inveterat (vechi, împătimit) (livr.) adj. m., pl. inveterați; f. inveterată, pl. inveterate

inveterat (învechit) adj. m., pl. inveterați; f. sg. inveterată, pl. inveterate[1]

  1. Var. înveterat (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

inveterat («învechit»)

Sinonime

INVETERAT adj. v. incorigibil, înrăit.[1]

  1. Var. înveterat (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

inveterat adj. v. INCORIGIBIL. ÎNRĂIT.

Intrare: inveterat
inveterat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inveterat
  • inveteratul
  • inveteratu‑
  • inveterată
  • inveterata
plural
  • inveterați
  • inveterații
  • inveterate
  • inveteratele
genitiv-dativ singular
  • inveterat
  • inveteratului
  • inveterate
  • inveteratei
plural
  • inveterați
  • inveteraților
  • inveterate
  • inveteratelor
vocativ singular — —
plural — —
înveterat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveterat
  • ‑nveterat
  • înveteratul
  • înveteratu‑
  • ‑nveteratul
  • ‑nveteratu‑
  • înveterată
  • ‑nveterată
  • înveterata
  • ‑nveterata
plural
  • înveterați
  • ‑nveterați
  • înveterații
  • ‑nveterații
  • înveterate
  • ‑nveterate
  • înveteratele
  • ‑nveteratele
genitiv-dativ singular
  • înveterat
  • ‑nveterat
  • înveteratului
  • ‑nveteratului
  • înveterate
  • ‑nveterate
  • înveteratei
  • ‑nveteratei
plural
  • înveterați
  • ‑nveterați
  • înveteraților
  • ‑nveteraților
  • înveterate
  • ‑nveterate
  • înveteratelor
  • ‑nveteratelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inveterat, inveteratăadjectiv

  • 1. livresc (Despre oameni) În care s-a înrădăcinat un anumit defect. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: incorigibil pervertit vicios înrăit
    • format_quote Sălciile bătrîne care se află în locurile acestea par vrăjitoare inveterate, lipsite de orice scrupul. BOGZA, C. O. 198. DLRLC
    • 1.1. Despre defecte, vicii etc.: incarnat, înrădăcinat, învechit. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: incarnat înrădăcinat învechit
      • format_quote Am fost și voi fi totdeauna contra nepotismului... o bubă inveterată a societății noastre. CARAGIALE, S. N. 161. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic