16 definiții pentru incorigibil incorijibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

incorigibil, ~ă [At: MAIORESCU, CR. I, 313 / V: ~riji~ / Pl: ~i, ~e / E: fr incorrigible] 1-2 a, av (Într-un mod) care nu poate fi îndreptat. 3 a (D. oameni) Care persistă în greșeli.

INCORIGÍBIL, -Ă, incorigibili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu poate fi îndreptat, corijat, care persistă în greșeli. – Din fr. incorrigible.

INCORIGÍBIL, -Ă, incorigibili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu poate fi îndreptat, corijat, care persistă în greșeli. – Din fr. incorrigible.

INCORIGÍBIL, -Ă, incorigibili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu se poate îndrepta, care nu poate fi corijat.

INCORIGÍBIL, -Ă adj. Care nu se (mai) poate îndrepta, corija. [Var. incorijibil, -ă adj. / cf. fr. incorrigible].

INCORIGÍBIL, -Ă adj. care nu se (mai) poate îndrepta, corija. (< fr. incorrigible)

INCORIGÍBIL ~ă (~i, ~e) Care persistă în greșeli și neajunsuri; imposibil de a fi corijat. /<fr. incorrigible

incorigibil a. ce nu se poate corija: copil incorigibil.

*incorigíbil, -ă adj. (lat. in-corigibilis). Care nu e corigibil, care nu se poate îndrepta: demagogĭ incorigibilĭ.

incorijibil, ~ă a vz incorigibil

INCORIJÍBIL, -Ă adj. v. incorigibil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incorigíbil adj. m., pl. incorigíbili; f. incorigíbilă, pl. incorigíbile

incorigíbil adj. m. corigibil


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCORIGÍBIL adj. înrăit, (livr.) inveterat. (Un bețiv ~.)

INCORIGIBIL adj. înrăit, (livr.) inveterat. (Un bețiv ~.)

Incorigibil ≠ corigibil

Intrare: incorigibil
incorigibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incorigibil
  • incorigibilul
  • incorigibilu‑
  • incorigibilă
  • incorigibila
plural
  • incorigibili
  • incorigibilii
  • incorigibile
  • incorigibilele
genitiv-dativ singular
  • incorigibil
  • incorigibilului
  • incorigibile
  • incorigibilei
plural
  • incorigibili
  • incorigibililor
  • incorigibile
  • incorigibilelor
vocativ singular
plural
incorijibil adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incorijibil
  • incorijibilul
  • incorijibilu‑
  • incorijibilă
  • incorijibila
plural
  • incorijibili
  • incorijibilii
  • incorijibile
  • incorijibilele
genitiv-dativ singular
  • incorijibil
  • incorijibilului
  • incorijibile
  • incorijibilei
plural
  • incorijibili
  • incorijibililor
  • incorijibile
  • incorijibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incorigibil incorijibil

  • 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu poate fi îndreptat, corijat, care persistă în greșeli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: inveterat înrăit antonime: corigibil

etimologie: