ÎNVESTI, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. ♦ (În Evul Mediu) A da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire.

investi¹ vt [At: DA / Pzi: ~tesc / E: fr investir, lat investire] 1 (Jur; înv) A prevedea cu toate formele legale. 2 (Ecn) A plasa un fond, un capital într-o întreprindere cu scopul de a obține profit.

investi² v vz învesti

investit, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 165 / Pl: ~iți, ~e / E: investi] 1 (Înv) Îmbrăcat. 2 (Înv; d. acte) Prevăzut cu toate formele legale. 3 (D. un capital) Plasat într-o afacere sau întreprindere.

învesti vt [At: COD. PEN. R. P. R., 23 / Pzi: ~tesc / E: fr investir, lat investire] 1 A pune pe cineva în mod oficial în posesia unui drept. 2 A conferi cuiva o demnitate. 3 (C. i. acte publice) A prevedea cu toate formele legale. 4 (Înv) A acorda cuiva învestitura (2). 5 (Cmr; imp) A aloca un fond într-o întreprindere Si: a investi. 6 (Înv) A asedia.

* INVESTI (-tesc) vb. tr. 1 A pune în posesiune unei demnități, unei puteri, unui drept ¶ 2 🎖️ A împresura, a înconjura cu armată [fr.].

ÎNVESTI, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție: (în evul mediu) a da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire.

INVESTI, investesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un fond, un capital etc.) A plasa, a aloca într-o întreprindere. Statul democrat-popular investește an de an sume din ce în ce mai mari pentru protecția muncii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2800. ◊ Fig. Investise, după părerea lui, în copil, un anumit capital. VORNIC, P. 9.

INVESTIT, -Ă, investiți, -te, adj. (Despre un fond, un capital etc.) Plasat, alocat într-o întreprindere.

ÎNVESTI, învestesc, vb. IV. Tranz. A împuternici (pe cineva) în mod oficial, a acorda (cuiva) un drept, o autoritate, o demnitate; (în evul mediu) a da cuiva învestitura. Domnii țărilor romîne învesteau pe boieri cu funcțiunile lor. ▭ Comisarul învestit cu mandat... are drept s-o elibereze, dacă el găsește asta de cuviință. CAMIL PETRESCU, O. II 308.

INVESTI vb. IV. tr. 1. (Ec.) A plasa, a aloca un fond, un capital într-o întreprindere. 2. V. învesti. [P.i. -tesc. / < fr. investir, it. investire].

ÎNVESTI vb. IV. tr. (În evul mediu) A da cuiva învestitura; a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate. [P.i. -tesc, var. investi vb. IV. / cf. it., lat. investire, fr. investir].

INVESTI vb. tr. a face o investiție. (< fr. investir, lat. investire)

ÎNVESTI vb. tr. 1. a da cuiva învestitura (1). 2. a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate. (< fr. investir, lat. investire)

A INVESTI ~esc tranz. (sume, capitaluri) A da ca investiție; a plasa. /<fr. investir, engl. invest

A ÎNVESTI ~esc tranz. 1) (persoane) A pune în mod oficial (într-o funcție, într-un drept sau într-o demnitate). 2) (în evul mediu) A supune învestiturii. /<fr. investir, lat. investire

investì v. 1. a pune în posesiunea unui titlu, a unei demnități; 2. a împresura din toate părțile cu armata.

*investésc v. tr. (fr. investir, d. lat. in-vestire, a înconjura [d. vestis, haĭnă]: it. investire. V. învăsc). Pun solemn în posesiunea unuĭ feud saŭ uneĭ demnitățĭ pin ceremonia alegorică a investituriĭ (cînd, în evu mediŭ, se dăruĭa un veșmînt, cum li se dăruĭa domnilor fanarioțĭ un caftan): principiĭ îĭ investeaŭ pe episcopĭ dîndu-le cîrja și inelu. Fig. Pun, cu oare-care formalitățĭ, în posesiunea uneĭ puterĭ, uneĭ autoritățĭ: la Roma dictatoriĭ eraŭ investițĭ cu o autoritate absolută. Arm. Impresor, înconjor: oastea dușmănească era investită în tabăra eĭ.

investi¹ (a ~) (a plasa capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investesc, 3 sg. investește, imperf. 1 investeam; conj. prez. 1 sg. să investesc, 3 să investească

investi² v. învesti

!învesti/investi² (a ~) (a conferi o demnitate) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestesc/investesc, 3 sg. învestește/investește, imperf. 1 învesteam/investeam; conj. prez. 1 sg. să învestesc/investesc, 3 să învestească/investească

investi (a ~) (a plasa capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investesc, imperf. 3 sg. investea; conj. prez. 3 să investească

învesti (a ~) (a acorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestesc, imperf. 3 sg. învestea; conj. prez. 3 să învestească

investi (a plasa un capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investesc, imperf. 3 sg. investea; conj. prez. 3 sg. și pl. investească

investit adj. m., pl. investiți; f. sg. investită, pl. investite

învesti (a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate, o atribuție) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestesc, imperf. 3 sg. învestea; conj. prez. 3 sg. și pl. învestească

investi (economie)

învesti («a da un titlu»)

INVESTI vb. a băga, a plasa, a vârî. (A ~ un capital în ceva.)

ÎNVESTI vb. 1. v. înscăuna. 2. v. alege. 3. v. autoriza. 4. (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a revesti, a rândui. (A ~ ceva cu forme legale.)

INVESTI vb. a băga, a plasa, a vîrî. (A ~ un capital în ceva.)

ÎNVESTI vb. 1. a înscăuna, a întrona, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.) 2. a alege, a desemna, a pune. (Poporul în urale îl ~ conducător al lui.) 3. a autoriza, a delega, a împuternici, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...) 4. (înv. și pop.) a orîndui, (înv.) a revesti, a rîndui. (A ~ ceva cu forme legale.)