INVERSIUNE, inversiuni, s. f. 1. Inversare. ♦ Schimbare a ordinii obișnuite a anumitor cuvinte în frază (pentru a obține efecte stilistice). ♦ (Mat.) Transformare a unei figuri prin schimbarea punct cu punct a pozițiilor punctelor figurii. ♦ (Med.) Așezare a organelor într-o poziție inversă față de cea normală. 2. (În forma inversie) Procedeu de transformare directă a unui negativ fotografic în pozitiv. 3. (În sintagma) Inversiunea zaharozei = proces de transformare a zaharozei în glucoză prin hidroliză. [Pr.: -si-u- – Var.: inversie s. f.] – Din fr. inversion, lat. inversio, -onis.

invers, ~ă [At: EMINESCU, N. 84 / A și: invers / Pl: ~rși, ~e / E: fr inverse, lat inversus] 1-2 a, av (Care este) opus direcției inițiale. 3-4 a, av (Care se face) de la sfârșit către început. 5-6 a, av Întors pe dos. 7-8 a (Mat; îs) (Cantități sau) numere ~e (Cantități sau) numere al căror produs este egal cu unitatea. 9 av (Mat; îs) Raport ~ proporțional Raport între două mărimi, cantități, valori care depind una de alta în așa fel încât, dacă una crește de un număr de ori, cealată scade de același număr de ori. 10 av (Mat; îs) Mărimi (sau valori) ~ proporționale Mărimi (sau numere) care se află în raport invers (8) proporțional. 11 a (Chm; îs) Reacție ~ă Reacție ce se desfășoară în sens contrar reacției directe.

inversie sf vz inversiune

inversiune sf [At: MACAROVICI, CH. 455 / V: ~versie (Pl: ~ii) / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr inversion] 1-5 Inversare (1-5). 6 (Grm) Schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor în frază pentru a obține efecte stilistice. 7 Schimbare a sensului. 8 (Mat) Transformare a unei figuri prin schimbarea punct cu punct a pozițiilor punctelor figurii. 9 (Fiz; îf ~sie) Schimbare de semn a unui parametru în funcție de altul. 10 (Chm; îf ~sie) Transformare a unei substanțe optic-active în alta, asemănătoare ca structură. 11 (Chm; îf ~sie; șîs ~sia zaharozei) Transformare a zaharozei în glucoză prin hidroliză. 12 (Med) Așezare a organelor într-o poziție diferită față de cea normală. 13 (Îs) ~ sexuală Homosexualitate. 14 Procedeu de transformare directă a unui negativ fotografic în pozitiv. 15 (Muz) Răsturnare a vocilor în contrapunctul dublu. 16 (Muz) Întoarcere a ordinii în care se succed tonurile într-o frază. 17 (Glg; îs) ~ de relief Stadiu avansat de evoluție a reliefului când formele inițiale pozitive devin negative și invers.

INVERSIUNE, inversiuni, s. f. 1. Inversare. ♦ Schimbare a ordinii obișnuite a anumitor cuvinte în frază (pentru a obține efecte stilistice). ♦ (Mat.) Transformare a unei figuri prin schimbarea punct cu punct a pozițiilor punctelor figurii. ♦ (Med.) Așezare a organelor într-o poziție inversă față de cea normală. ◊ Inversiune sexuală = homosexualitate. 2. Procedeu de transformare directă a unui negativ fotografic în pozitiv. 3. (În sintagma) Inversiunea zaharozei = proces de transformare a zaharozei în glucoză prin hidroliză. [Pr.: -si-u-. – Var.: inversie s. f.] – Din fr. inversion, lat. inversio, -onis.

INVERS, -Ă, inverși, -se, adj. Care se face într-un sens opus direcției inițiale sau firești; făcut pe dos, de-a-ndaratele, de-a-ndoaselea. Direcție inversă. Reacție inversă. ◊ (Mat.) Raport invers (sau, adverbial, invers proporțional) = raport între două cantități, valori etc., dintre care una se mărește în timp ce cealaltă scade în aceeași proporție. Cantități (sau numere) inverse = cantități (sau numere) al căror produs este egal cu unitatea. Numerele 7 și 1/7 sînt numere inverse. ◊ (Adverbial) Orice rămînere în urmă a industriei frînează reproducția lărgită în agricultură... și invers, orice rămînere în urmă a agriculturii frînează reproducția lărgită a industriei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr., 12, 41.

INVERSIUNE, inversiuni, s. f. Inversare. ♦ Procedeu sintactic care constă în schimbarea ordinii obișnuite a anumitor cuvinte în frază, pentru a se obține efecte stilistice. Inversiunea e frecventă în poezia populară. ▭ Versul mai trebuie să procedeze și prin inversiunea frazei, care contribuiește a-l distinge de proză. MACEDONSKI, O. IV 42. – Pronunțat: -si-u-.

INVERS, -Ă adj. (adesea adv.) Contrar direcției inițiale sau firești; pe dos. ◊ Raport invers (proporțional) = raport între două mărimi care variază astfel încît produsul lor să rămînă constant. [< fr. inverse, cf. lat. inversus].

INVERSIE s.f. 1. Schimbare de semn a unui parametru fizic în funcție de altul. 2. (Fot.) Operație avînd drept scop obținerea unei imagini pozitive pe însăși emulsia fotosensibilă folosită la fotografiere. 3. Transformare a unei substanțe optic-active într-alta asemănătoare ca structură, dar care prezintă un efect de rotație opus. ♦ Transformarea zaharazei în glucoză prin hidroliză. [Gen. -iei, var. inversiune s.f. / < fr. inversion].

INVERSIUNE s.f. Răsturnare, schimbare de sens; inversare. ◊ Inversiune sexuală = homosexualitate. ♦ (Mat.) Transformare geometrică care permite să se deducă dintr-o figură o altă figură punct cu punct. ♦ (Gram.) Procedeu stilistic constînd în schimbarea topicii normale a cuvintelor într-o frază. 2. Inversiune de relief = stadiu avansat de evoluție a reliefului cînd formele inițiale pozitive devin negative și invers. 3. V. inversie. [Pron. -si-u-. / cf. fr. inversion, lat. inversio].

INVERS, -Ă adj. (și adv.) contrar direcției inițiale sau firești; pe dos. ♦ (mat.) mărime ~ă = mărime egală cu raportul dintre 1 și mărimea dată; raport ~ (proporțional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor să rămână constant. (< fr. inverse, lat. inversus)

INVERSIE s. f. 1. schimbare de semn a unui parametru fizic în funcție de altul; inversare. 2. transformare a unei substanțe optic-active într-alta asemănătoare ca structură, dar care prezintă un efect de rotație opus. 3. (biol.) anomalie, rearanjare inversă a genelor într-un segment de cromozom. 4. transformarea zaharazei în glucoză prin hidroliză. (< fr. inversion)

INVERSIUNE s. f. 1. răsturnare, schimbare de sens, inversare. ♦ ~ uterină = deplasare spre înapoi și evaginare în zona perimetrică a uterului; ~ sexuală = homosexualitate. 2. (mat.) transformare geometrică ce permite să se deducă dintr-o figură o altă figură, punct cu punct. 3. procedeu stilistic constând în schimbarea topicii normale a cuvintelor într-o frază. 4. (meteorologie) ~ termică = creșterea temperaturii în raport cu înălțimea (invers față de situația obișnuită); ~ de relief – stadiu avansat de evoluție a reliefului când formele inițiale pozitive devin negative și invers. 5. (fot.) operație urmărind obținerea unei imagini pozitive pe însăși emulsia fotosensibilă folosită la fotografiere. (< fr. inversion, lat. inversio)

inversiune (sexuală) s. f. Homosexualitate ◊ „Grila de lectură a inversiunii sexuale folosită pentru întâia oară degajat la noi poate fi un prim pas în descifrarea sensibilității proustiene.” R.lit. 43/95 p. 7 (din fr. inversion sexuelle; DN – alt sens, DEX, DN3)

INVERS ~să (~și, ~se) și adverbial (despre lucruri, acțiuni etc.) Care este opus (direcției, ordinii, stării inițiale sau firești). /<fr. inverse, lat. inversus

INVERSIUNE ~i f. 1) Schimbare în opus (a ordinii, a poziției sau a stării obișnuite). 2) lingv. Deplasare a unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte în raport cu ordinea firească a lor într-o frază sau construcție. [Sil. -si-u-] /<fr. inversion, lat. inversio, ~onis

invers a. care e în sens opus altuia. ║ n. contrarul.

inversiune f. schimbarea ordinii naturale a cuvintelor în frază.

*invérs, -ă adj. (lat. inversus, part. d. in-vértere, a învîrti, a suci. V. vers). Pe dos, în sens contrar, răsturnat, opus: imaginile se văd în sens invers în apă, așezare inversă. S. n., pl. e și urĭ. Ceĭa ce e antiteza unuĭ lucru: lupu e inversu oiĭ. Adv. În mod invers: a te mișca invers.

*inversiúne f. (lat. in-vérsio, -ónis. V. a-versiune, în-verșunez). Gram. Ret. Schimbarea ordiniĭ obișnuite a cuvintelor, ca: fost-am îld. am fost. (V. retorică). Întoarcere, așezare inversă.

invers adj. m., pl. inverși; f. inversă, pl. inverse

inversie (biol., fiz.) (desp. -si-e) s. f., art. inversia (desp. -si-a), g.-d. art. inversiei; pl. inversii, art. inversiile (desp. -si-i-)

inversiune (lingv.; mat.; med.) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. inversiunii; pl. inversiuni

invers adj. m., pl. inverși; f. inversă, pl. inverse

inversie (fiz., biol.) (-si-e) s. f., art. inversia (-si-a), g.-d. art. inversiei; pl. inversii, art. inversiile (-si-i-)

inversiune (lingv., mat., med.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. inversiunii; pl. inversiuni

invers adj. m., pl. inverși; f. sg. inversă, pl. inverse

inversie (fiz.) s. f. (sil. -si-e), art. inversia (sil. -si-a), g.-d. art. inversiei; pl. inversii, art. inversiile (sil. -si-i-)

inversiune („inversare”, lingv., mat., med.) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. inversiunii; pl. inversiuni

invers

inversiune (i-u)

invers.

INVERS, -Ă adj. (< fr. inverse, cf. lat. inversus): în sintagmele formă verbală inversă și ordine inversă (v.).

inversiune (fr. inversion „răsturnarea ordinei, succesiunii”), figură poetică realizată prin abatere de la topica propoziției și, mai rar, a frazei (A): „Ei cinară-n mândre muzici Cu de aur vase, linguri.” (M. Eminescu) În limba română, ca în toate limbile moderne, unitățile propoziției (și frazei) au topică consacrată, mai mult sau mai puțin rigidă, ordinea unităților vorbirii fiind dictată de ordinea procesului gândirii: trecerea de la ceea ce este cunoscut la ceea ce-i nou și necunoscut. În termeni gramaticali, de la determinat la determinant și, mai precis, de la subiect la predicat, de la regent la regim, respectiv: substantiv + atribut, verb + complement. Această ordine poate fi însă răsturnată, În primul rând din pricină că accentul predicativ, cel care subliniază ceea ce e nou în enunț, poate trece de la predicat la altă parte de propoziție, atunci când predicatul este cunoscut; cu alte cuvinte, unitățile psihologice ale enunțului nu se mai suprapun cu cele gramaticale (subiectul gramatical nu mai este și subiect psihologic, predicatul gramatical nu mai este și predicat psihologic). I. o folosesc mai ales poeții, nu numai în privința topicii subiectului și predicatului, ci și a determinanților atributivi și completivi față de determinatul lor, și obligați nu numai de dinamica (lirică!) a unităților psihologice ale enunțului, ci și de motive prozodice, pentru menajarea ritmului și asigurarea rimei; de multe ori, însă, și dintr-o prejudecată care-i sfătuiește să folosească i. pentru ea însăși, numai pentru realizarea ineditului... sintactic. (uneori reușit)! Procedeele prin care poeții realizează i. sunt patru: antepunerea (cea mai frecventă), postpunerea (cea mai puțin frecventă), separarea și dislocarea elementului inversat. Procedeele se pot împleti în aceeași construcție, de ex. antepunerea cu separarea.

INVERSIUNE (< fr. inversion < hi invers io) Procedeu stilistic caracteristic prin inversarea topicii obișnuite a unor cuvinte în frază. Termen sinonim cu metataxa (schimbare în aranjamentul cuvintelor, ca antepunerea, postpunerea, separarea, dislocarea). Inversiunea poate fi folosită și ca procedeu stilistic. Forma cea mai frecventă este aceea a punerii adjectivului înaintea substantivului, a determinantului înaintea determinatului. Ex. Ale turnurilor umbre peste valuri stau culcate... (GR. ALEXANDRESCU, Umbra lui Mircea. La Cozia) În poezie, inversiunea apare și ca mijloc de păstrare a structurii versurilor. Ex. În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale... (G. COȘBUC, Mama) Procedeul are menirea și de a sublinia importanța deosebită a unui cuvînt sau grup de cuvinte. Bs. În zadar, ca s-o mai cate, tu trimiți în lume crainic, Nimeni n-a aflat locașul, unde ea s-ascunde tainic. (M. EMINESCU, Călin)

INVÉRSIE (< fr., lat.) s.f 1. (FIZ.) Transformare a unei substanțe optic-active din dextrogiră în levogiră sau invers, fără schimbări chimice esențiale. ◊ I. de populație = fenomen cuantic prin care numărul particulelor dintr-un corp, aflate într-o stare superioară de energie, este mai mare decât numărul particulelor aflate într-o stare inferioară de energie. Se realizează prin pompaj optic în dispozitivele de tip laser, maser și iraser. I. termică (de temperatură) = fenomen meteorologic care constă în creșterea temperaturii aerului în raport cu înălțimea (invers față de situația obișnuită) atât la suprafața Pământului, cât și în troposferă, stratosferă și ionosferă. Poate fi: de radiație, de advecție, de comprimare și frontală. 2. (În fotografie) Transformare directă a unui negativ în pozitiv.

INVERSIÚNE (< fr., lat.) s.f 1. Schimbare, inversare a sensului sau a ordinii obișnuite a anumitor cuvinte în frază (pentru a obține efecte stilistice). ◊ I. de relief = stadiu de evoluție a unui relief ondulat, în care, pe locul unor foste forme pozitive de relief, apar unele negative și invers (ex. pe locul unui interfluviu se instalează o vale, iar o parte din fosta vale devine interfluviu). ♦ Proces de transformare prin eroziune îndelungată și diferențiată în roci de durități diferite, a formelor inițiale de relief, în urma căruia relieful nu mai este conform cu structura (porțiunile mai ridicate corespund sinclinalelor care devin interfluvii, iar cele coborâte anticlinalelor care devin văi). Fenomenul este întâlnit mai des în structurile cutate și faliate. I. de vegetație = dispunere pe altitudine a diferitelor unități de vegetație invers decât în ordinea normală. ♦ Procedeu stilistic bazat pe schimbarea topicii normale a cuvintelor în frază. 2. (MAT.) Transformare geometrică determinată de un punct fix (numit centru de pol sau pol de i.) și un număr real, (numit modul de i.), cu proprietatea că produsul distanței de la pol la transformatul acelui punct este constant și egal cu pătratul modului de i. I. a fost definită de Apollonius (sec. 3 î. Hr.), iar denumirea i-a fost dată, în 1850, de A. Bravais (ex. inversul unui cerc este tot un cerc, al unui plan – o sferă ce trece prin pol, al unei sfere – tot o sferă etc.).

a vorbi pe invers expr. a face afirmații supărătoare, care au darul de a deranja un interlocutor.

a-i veni cu taxă inversă expr. a avea senzație de vomă; a vomita.

boxer cu garda inversă expr. homosexual.

AFERENTAȚIE INVERSĂ s. v. conexiune inversă.

INVERS adj., adv. 1. adj. contrar, opus. (Sens ~ celui inițial.) 2. adv. dimpotrivă. (Lucrurile s-au petrecut tocmai ~.) 3. adv. viceversa. (Lucrurile sunt valabile și ~.)

INVERSIUNE s. 1. v. inversare. 2. (TOPICĂ) hiperbată. 3. (MED.) inversiune sexuală v. homosexualitate.

INVERS adj., adv. 1. adj. contrar, opus. (Sens ~ celui inițial.) 2. adv. dimpotrivă. (~ venea un autocamion.)

INVERSIUNE s. 1. intervertire, inversare, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor într-un enunț.) 2. (TOPICĂ) hiperbată. 3. (MED.) inversiune sexuală = homosexualitate, pederastie, invertire sexuală.