intoxicare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 91 / Pl: ~cări / E: intoxica] 1 Introducere în organism a unor substanțe toxice Si: intoxicație (1), (pop) înveninare, otrăvire. 2 (Fam; rar) Plictisire peste măsură. 3 (Fam, rar) Agasare.

INTOXICARE, intoxicări, s. f. Acțiunea de a (se) intoxica și rezultatul ei; intoxicație. Angajaților care prestează munci legate de pericolul intoxicării li se vor da antidoturi. COD. M. 40.

INTOXICARE s.f. Faptul de a (se) intoxica; intoxicație. [< intoxica].

intoxicare s. f. Dezinformare, influențare prin propagandă înșelătoare ◊ „Știm cu toții că a existat în fosta securitate un serviciu special de «intoxicare», de dezinformare.” R.lit. 8 XI 90 p. 2. ◊ „Este momentul în care propaganda – a se citi operația de intoxicare – trebuie să intre în joc.” Z. 11 IX 95 p. 3; v. și virus (cf. fr. intoxication; PR, DMC 1960; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

intoxica [At: SANDU-ALDEA, A. M. 111 / Pzi: ~oxic și (rar) ~chez / E: fr intoxiquer, lat intoxicare] 1-2 vtr A(-și) introduce în organism substanțe toxice Si: a (se) otrăvi, (pop) a (se) adăpa (12), a (se) învenina. 3-4 vtr (Fam; rar) A (se) plictisi peste măsură. 5 vt (Fam; rar) A agasa. 6 vr (Fam; rar) A fi agasat.

INTOXICA, intoxic, vb. I. Tranz. 1. A introduce într-un organism substanțe toxice; a otrăvi. (Refl.) S-a intoxicat cu bioxid de carbon. 2. Fig. (Familiar) A plictisi (pe cineva) peste măsură.

INTOXICA vb. I. tr., refl. 1. A(-și) introduce în organism substanțe toxice, a (se) otrăvi. 2. (Fig.; fam.) A (se) plictisi foarte tare. [P.i. intoxic. / < fr. intoxiquer, cf. lat. in – în, gr. toxikon – otravă].

INTOXICA vb. I. tr., refl. 1. a(-și) introduce în organism substanțe toxice, a (se) otrăvi. 2. (fig.) a (se) plictisi foarte tare. II. tr. a influența în mod insidios spiritele pentru a le face sensibile la propagandă, a demoraliza. 2. deruta prin difuzarea de știri false. (< fr. /s’/intoxiquer, lat. intoxicare)

A SE INTOXICA mă intoxic intranz. A-și supune (involuntar) organismul unei intoxicații; a se otrăvi. /<fr. intoxiquer, lat. intoxicare

A INTOXICA intoxic tranz. 1) A face să se intoxice; a otrăvi. 2) fig. (persoane) A enerva cu insistență; a agasa. /<fr. intoxiquer, lat. intoxicare

*intóxic, a -á v. tr. (mlat. intóxico, -áre, d. lat. tóxicum, toxic). Înveninez, otrăvesc: Jidaniĭ intoxică poporu cu rachiŭ falsificat. – Și -chez, -chezĭ, -chează, -căm ș. a. V. hîlbe.

*intoxicațiúne f. (d. intoxic). Acțiunea de a intoxica: asfixia pin acid carbonic e o intoxicațiune. – Și -áție și -áre.

intoxicare s. f., g.-d. art. intoxicării; pl. intoxicări

intoxicare s. f., g.-d. art. intoxicării; pl. intoxicări

intoxicare s. f., g.-d. art. intoxicării; pl. intoxicări

intoxica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intoxic, 2 sg. intoxici, 3 intoxică; conj. prez. 1 sg. să intoxic, 3 să intoxice

intoxica (a ~) vb., ind. prez. 3 intoxică

intoxica vb., ind. prez. 1 sg. intoxic, 3 sg. și pl. intoxică

intoxichez.

INTOXICARE s. v. intoxicație.

INTOXICARE s. intoxicație, otrăvire, otrăvit.

Intoxicare ≠ dezintoxicare

INTOXICA vb. a (se) otrăvi.

INTOXICA vb. a (se) otrăvi.

A intoxica ≠ a dezintoxica

A (se) intoxica ≠ a (se) dezintoxica