3 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERCALARE, intercalări, s. f. Acțiunea de a (se) intercala și rezultatul ei; intercalație (1). – V. intercala.

INTERCALARE, intercalări, s. f. Acțiunea de a (se) intercala și rezultatul ei; intercalație (1). – V. intercala.

intercalare sf [At: RALEA, E. O. 101 / Pl: ~lări / E: intercala] 1 Introducere a ceva într-un șir Si: intercalație (1). 2 Adăugare printre altele Si: intercalație (2). 3 (Ccr) Obiect intercalat2 (1).

INTERCALARE, intercalări, s. f. Acțiunea de a intercala și rezultatul ei. Intercalarea unui pasaj într-o operă.

INTERCALARE s.f. Acțiunea de a intercala și rezultatul ei; intercalație. [< intercala].

INTERCALA, intercalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) introduce ceva într-un șir, a (se) adăuga între altele, a (se) așeza ceva printre... – Din fr. (s’)intercaler, lat. intercalare.

INTERCALAR, -Ă, intercalări, -e, adj. (În sintagma) Cultură intercalară = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. – Din fr. intercalaire.

intercala vtr [At: I. IONESCU, M. 59 / Pzi: ~lez / E: fr intercaler, lat intercalare] 1-2 A (se) introduce ceva într-un șir. 3-4 A (se) adăuga printre altele Cf a introduce.

intercalar, ~ă a [At: CULIANU, C. 198 / Pl: ~i, ~e / E: fr intercalaire] 1 Intercalat2 (1). 2 (Îs) Zi ~ă Zi adăugată lunii februarie în anii bisecți pentru a se menține acordul dintre anul civil și cel astronomic. 3 (Îs) Cultură ~ă Cultură a unei plante târzii printre rândurile de plante timpurii.

INTERCALA, intercalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) introduce ceva într-un șir, a (se) adăuga între altele, a (se) pune ceva printre... – Din fr. (s’)intercaler, lat. intercalare.

INTERCALARĂ, intercalare, adj. (În sintagma) Cultură intercalară = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. – Din fr. intercalaire.

INTERCALA, intercalez, vb. I. Tranz. A introduce ceva într-un șir; a adăuga, a așeza ceva între alte lucruri; a pune printre altele. V. insera. Intercalează fișele în catalogul alfabetic.Eu sînt de părere că trebuie să intercalăm un cuvînt sau două. CAMIL PETRESCU, O. II 496. ◊ Refl. Rămase înadins în urmă și se intercală între dînșii. C. PETRESCU, C. V. 295. Între munte unde prosperă plantele furajere și cîmpia, unde se face grîul cel mai mult și mai bun se intercalează pădurile, dealurile și văile. I. IONESCU, M. 59.

INTERCALA vb. I. tr. A introduce ceva într-un șir, a adăuga între altele. V. insera. [< fr. intercaler, it., lat. intercalare].

INTERCALAR, -Ă adj. Intercalat, adăugat între altele. ◊ Cultură intercalară = cultura unei plante timpurii printre rîndurile de plante tîrzii ale unei alte culturi. [Cf. fr. intercalaire].

INTERCALA vb. tr., refl. a (se) introduce într-un șir, a (se) adăuga între altele. (< fr. /s’/intercaler, lat. intercalare)

INTERCALAR, -Ă adj. intercalat. ♦ cultură ~ă = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. (< fr. intercalaire)

A SE INTERCALA se ~ea intranz. A se introduce într-o serie sau într-un ansamblu. /<fr. (s’)intercaler, lat. intercalare

A INTERCALA ~ez tranz. A face să se intercaleze. /<fr. (s’)intercaler, lat. intercalare

intercalà v. 1. a adăogă o zi lui Fevruarie în anii bisecți; 2. a pune printr’ altele, a adăoga după aceea.

intercalar a. adăogat: zi intercalară.

*intercalár, -ă adj. (lat. inter-calaris, d. calare, a provoca, a anunța). Se zice despre ziŭa care se adaugă luĭ Februariŭ în aniĭ bisextili. Lună intercalară, a treĭ-spre-zecea lună adăugată unuĭ an lunar ca să-l pună în concordanță cu anu solar.

*intercalațiúne f. (lat. inter-calátio, -ónis). Acțiunea de a intercala. – Și -áție, dar ob. -áre.

*intercaléz v. tr. (lat. intér-calo, -áre, d. calare, a convoca, a anunța. V. calendar). Adaug o zi luĭ Februariŭ din patru în patru anĭ. Pin ext. Pun între, adaug între ceva scris: intercalez un cuvînt într’o frază scrisă deja, un vers într’o poezie, o foaĭe într’o carte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intercalare s. f., g.-d. art. intercalării; pl. intercalări

intercalare s. f., g.-d. art. intercalării; pl. intercalări

intercalare s. f., g.-d. art. intercalării; pl. intercalări

intercala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intercalez, 3 intercalea; conj. prez. 1 sg. să intercalez, 3 să intercaleze

intercalar adj. m., pl. intercalari; f. intercala, pl. intercalare

intercala (a ~) vb., ind. prez. 3 intercalea

intercalar adj. m., pl. intercalari; f. intercalară, pl. intercalare

intercala vb., ind. prez. 1 sg. intercalez, 3 sg. și pl. intercalea

intercalar adj. m., pl. intercalari; f. sg. intercalară, pl. intercalare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTERCALARE s. v. intercalație.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INTERCALARE s. f. (< intercala < fr. intercaler, cf. it., lat. intercalare): așezare neobișnuită a unei părți de propoziție între componentele unei structuri verbale sau propoziționale sau a unei propoziții întregi între componentele unei alte propoziții. Astfel: ne-o arată, mi-l aduce; datu-l-am, i l-am dat, datu-mi-s-a, am mai spus, s-a prea întins, am tot vorbit, am și trimis, am cam întârziat; ruga-mă-vei, vedea-l-aș, dându-mi-se; am altceva de făcut, este iremediabil pierdută; „...neglijând pe aceasta din urmă (educațiunea inimii), nu poți, cu toată învățătura, produce decât monștri sociali” (I. L. Caragiale) – un complement circumstanțial concesiv intercalat între predicatul nu poți și complementul direct produce, deși locul lui firesc era după infinitivul complement direct; „Avu, o clipă, curiozitatea să se ridice” (M. Sadoveanu) – un complement circumstanțial de timp intercalat între predicat și complementul direct, deși locul lui ar fi fost după complementul direct; „Nimic nu-l putea opri și nimeni” (Cezar Petrescu) – predicatul cu complementele directe au fost intercalate între componentele subiectului multiplu, cu toate că locul lor era după subiectul multiplu; „Firește că, oricât i-ar fi crescut mâhnirea, Niță n-avea de ce să despere” (I. L. Caragiale) – o subordonată circumstanțială concesivă intercalată între conjuncția subordonatoare că, introductivă a subiectivei, și subiectul acestei subiective, Niță, deși ar fi trebuit să stea la sfârșitul frazei; „...continuă căpitanul, fără să asculte gluma fratelui său, întorcându-se spre Titu” (L. Rebreanu) – o subordonată circumstanțială modală intercalată între subiectul regentei principale, căpitanul, și elementul predicativ suplimentar întorcându-se, din aceeași principală, deși locul ei ar fi trebuit să fie la sfârșitul principalei regente etc.

Intrare: intercalare
intercalare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intercalare
  • intercalarea
plural
  • intercalări
  • intercalările
genitiv-dativ singular
  • intercalări
  • intercalării
plural
  • intercalări
  • intercalărilor
vocativ singular
plural
Intrare: intercala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intercala
  • intercalare
  • intercalat
  • intercalatu‑
  • intercalând
  • intercalându‑
singular plural
  • intercalea
  • intercalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intercalez
(să)
  • intercalez
  • intercalam
  • intercalai
  • intercalasem
a II-a (tu)
  • intercalezi
(să)
  • intercalezi
  • intercalai
  • intercalași
  • intercalaseși
a III-a (el, ea)
  • intercalea
(să)
  • intercaleze
  • intercala
  • intercală
  • intercalase
plural I (noi)
  • intercalăm
(să)
  • intercalăm
  • intercalam
  • intercalarăm
  • intercalaserăm
  • intercalasem
a II-a (voi)
  • intercalați
(să)
  • intercalați
  • intercalați
  • intercalarăți
  • intercalaserăți
  • intercalaseți
a III-a (ei, ele)
  • intercalea
(să)
  • intercaleze
  • intercalau
  • intercala
  • intercalaseră
Intrare: intercalar
intercalar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intercalar
  • intercalarul
  • intercalaru‑
  • intercala
  • intercalara
plural
  • intercalari
  • intercalarii
  • intercalare
  • intercalarele
genitiv-dativ singular
  • intercalar
  • intercalarului
  • intercalare
  • intercalarei
plural
  • intercalari
  • intercalarilor
  • intercalare
  • intercalarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intercalare, intercalărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) intercala și rezultatul ei; intercalație (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: intercalație
    • format_quote Intercalarea unui pasaj într-o operă. DLRLC
etimologie:
  • vezi intercala DEX '09 DEX '98 DN

intercala, intercalezverb

  • 1. A (se) introduce ceva într-un șir, a (se) adăuga între altele, a (se) așeza ceva printre... DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Intercalează fișele în catalogul alfabetic. DLRLC
    • format_quote Eu sînt de părere că trebuie să intercalăm un cuvînt sau două. CAMIL PETRESCU, O. II 496. DLRLC
    • format_quote Rămase înadins în urmă și se intercală între dînșii. C. PETRESCU, C. V. 295. DLRLC
    • format_quote Între munte unde prosperă plantele furajere și cîmpia, unde se face grîul cel mai mult și mai bun se intercalează pădurile, dealurile și văile. I. IONESCU, M. 59. DLRLC
etimologie:

intercalar, intercalaadjectiv

  • 1. Adăugat între altele. DN
    sinonime: intercalat
    • chat_bubble (în) sintagmă Cultură intercalară = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.