11 definiții pentru intercalare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERCALARE, intercalări, s. f. Acțiunea de a (se) intercala și rezultatul ei; intercalație (1). – V. intercala.

INTERCALARE, intercalări, s. f. Acțiunea de a (se) intercala și rezultatul ei; intercalație (1). – V. intercala.

intercalare sf [At: RALEA, E. O. 101 / Pl: ~lări / E: intercala] 1 Introducere a ceva într-un șir Si: intercalație (1). 2 Adăugare printre altele Si: intercalație (2). 3 (Ccr) Obiect intercalat2 (1).

INTERCALARE, intercalări, s. f. Acțiunea de a intercala și rezultatul ei. Intercalarea unui pasaj într-o operă.

INTERCALARE s.f. Acțiunea de a intercala și rezultatul ei; intercalație. [< intercala].

*intercalațiúne f. (lat. inter-calátio, -ónis). Acțiunea de a intercala. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intercalare s. f., g.-d. art. intercalării; pl. intercalări

intercalare s. f., g.-d. art. intercalării; pl. intercalări

intercalare s. f., g.-d. art. intercalării; pl. intercalări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTERCALARE s. v. intercalație.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INTERCALARE s. f. (< intercala < fr. intercaler, cf. it., lat. intercalare): așezare neobișnuită a unei părți de propoziție între componentele unei structuri verbale sau propoziționale sau a unei propoziții întregi între componentele unei alte propoziții. Astfel: ne-o arată, mi-l aduce; datu-l-am, i l-am dat, datu-mi-s-a, am mai spus, s-a prea întins, am tot vorbit, am și trimis, am cam întârziat; ruga-mă-vei, vedea-l-aș, dându-mi-se; am altceva de făcut, este iremediabil pierdută; „...neglijând pe aceasta din urmă (educațiunea inimii), nu poți, cu toată învățătura, produce decât monștri sociali” (I. L. Caragiale) – un complement circumstanțial concesiv intercalat între predicatul nu poți și complementul direct produce, deși locul lui firesc era după infinitivul complement direct; „Avu, o clipă, curiozitatea să se ridice” (M. Sadoveanu) – un complement circumstanțial de timp intercalat între predicat și complementul direct, deși locul lui ar fi fost după complementul direct; „Nimic nu-l putea opri și nimeni” (Cezar Petrescu) – predicatul cu complementele directe au fost intercalate între componentele subiectului multiplu, cu toate că locul lor era după subiectul multiplu; „Firește că, oricât i-ar fi crescut mâhnirea, Niță n-avea de ce să despere” (I. L. Caragiale) – o subordonată circumstanțială concesivă intercalată între conjuncția subordonatoare că, introductivă a subiectivei, și subiectul acestei subiective, Niță, deși ar fi trebuit să stea la sfârșitul frazei; „...continuă căpitanul, fără să asculte gluma fratelui său, întorcându-se spre Titu” (L. Rebreanu) – o subordonată circumstanțială modală intercalată între subiectul regentei principale, căpitanul, și elementul predicativ suplimentar întorcându-se, din aceeași principală, deși locul ei ar fi trebuit să fie la sfârșitul principalei regente etc.

Intrare: intercalare
intercalare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intercalare
  • intercalarea
plural
  • intercalări
  • intercalările
genitiv-dativ singular
  • intercalări
  • intercalării
plural
  • intercalări
  • intercalărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intercalare, intercalărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) intercala și rezultatul ei; intercalație (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: intercalație
    • format_quote Intercalarea unui pasaj într-o operă. DLRLC
etimologie:
  • vezi intercala DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.