2 intrări
34 de definiții

Explicative DEX

ÎNȚEPAT, -Ă, înțepați, -te, adj. 1. În care a intrat un vârf ascuțit. ♦ Fig. Neplăcut surprins, jignit. 2. (În expr.) Înțepat la vorbă = care înțeapă cu vorba; ironic, sarcastic. 3. Fig. Îngâmfat, mândru, fudul, înfumurat. ♦ Îmbufnat, țâfnos. 4. (Înv.) Tras în țeapă. – V. înțepa.

ÎNȚEPAT, -Ă, înțepați, -te, adj. 1. În care a intrat un vârf ascuțit. ♦ Fig. Neplăcut surprins, jignit. 2. (În expr.) Înțepat la vorbă = care înțeapă cu vorba; ironic, sarcastic. 3. Fig. Îngâmfat, mândru, fudul, înfumurat. ♦ Îmbufnat, țâfnos. 4. (Înv.) Tras în țeapă. – V. înțepa.

înțepat, ~ă [At: ALECSANDRI, P. III, 324 / Pl: ~ați, ~e / E: înțepa] 1 (Înv; d. oameni) a Executat prin tragere în țeapă. 2 a Împuns cu un obiect ascuțit. 3 a În care a intrat un obiect ascuțit. 4 a (Pop; îla) ~ la limbă Amețit de băutură. 5 a Furnicat pe sub piele. 6 a (Fig; d. oameni) Care a suportat aluzii răutăcioase. 7 a (Fig) Neplăcut surprins Si: jignit. 8-9 a, av (Fig) (În mod) orgolios. 10-11 a, av (În mod) neprietenos.

ÎNȚEPAT adj. 1 p. ÎNȚEPA 2 Ⓕ Țeapăn; țanțoș: a trecut deci pe lîngă mine cucoana cea mare, ~ă și fudulă (GN.); se plimba prin oraș călare... stînd ~ cu mîna în șold (I.-GH.).

ÎNȚEPAT, -Ă, înțepați, -te, adj. 1. Împuns (cu ceva ascuțit). ♦ Fig. Neplăcut surprins, atins, jignit. Baciu tresări înțepat. REBREANU, I. 27. 2. Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Îngîmfat, mîndru, fudul; înfumurat, închipuit. Cecilia... avea și haină nouă, ceea ce pe fete le face totdeauna foarte înțepate. SLAVICI, N. I 315. Cocoana... coboară din caretă și intră foarte înțepată în prăvălie. CARAGIALE, O. II 82. ◊ Expr. Înțepat la vorbă = care înțeapă cu vorba; înțepător, ironic, sarcastic. Înțepat la minte = ascuțit la minte, inteligent. Măi copile mic de stat, Dar la minte înțepat... TEODORESCU, P. P. 441. 3. Fig. Supărat, morocănos, ursuz. Eu nu-s ca tine să stau înțepată toată ziua, fiindcă m-a respins un domn. C. PETRESCU, C. V. 117. Toată înaintea amiezii fusese înțepată. Îi veni să se certe cu bucătăreasa, cu fata din casă. AGÎRBICEANU, S. P. 42. ◊ (Adverbial) Vorbea din ce în ce mai înțepat. DUMITRIU, N. 35.

ÎNȚEPAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNȚEPA și A SE ÎNȚEPA. 2) fig. Care este stăpânit de mândrie și impertinență; înfipt. ◊ ~ la vorbă zeflemitor. 3) fig. Care se supără ușor; supărăcios; țâfnos. /v. a înțepa

înțepát, -ă adj. (d. țeapă, adică „țeapăn ca cum ar fi pus în țeapă”). Împuns, atins (cu vorba), supărat. Afectat și supărat, înfipt: o mitocancă înțepată. Care denotă înțepare: un răspuns înțepat. Adv. A răspunde înțepat. V. înțăglat.

ÎNȚEPA, înțep, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit. ♦ Intranz. și tranz. A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ Intranz. (Despre băuturi) A pișca la limbă. 2. Tranz. Fig. A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. 3. Tranz. (Înv.) A trage în țeapă. – În + țeapă.

ÎNȚEPA, înțep, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit. ♦ Intranz. și tranz. A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ Intranz. (Despre băuturi) A pișca la limbă. 2. Tranz. Fig. A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. 3. Tranz. (Înv.) A trage în țeapă. – În + țeapă.

înțapa v vz înțepa

înțăpa v vz înțepa

înțepa [At: PRAV, ap. DA ms / V: (reg) ~țapa, ~țăpa / Pzi: înțep / E: în- + țeapă] 1 vt (Înv) A executa un condamnat la moarte înfigându-l într-o țeapă. 2-3 vtr A (se) împunge ușor cu un ac, ghimpe, țeapă sau cu orice obiect cu vârf ascuțit. 4-5 vti A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. 6 vt (Îe) A ~ pe cineva orzul sau ovăzul A nu-și mai încăpea în piele. 7 vr A-și face injecții cu stupefiante. 8 vi (D. băuturi) A pișca la limbă. 9 vi (D. vin) A fi acrișor. 10 viu A furnica pe sub piele. 11 vt (Gmt; înv; d. drepte) A atinge într-un singur punct. 12 vt (Fig) A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva Si: a ironiza.

țepa[1] v vz înțepa

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

❍ ÎNȚĂPA 👉 ÎNȚEPA.

ÎNȚEPA (-țep), ❍ ÎNȚĂPA (-țăp) I. vb. tr. 1 A împunge ușor cu ceva ascuțit, cu un ghimpe, cu un țep, cu un ac, etc.: l-a înțepat o albină; luînd sulița, înțepă fundul fîntînii de mai multe ori (ISP.) 2 Ⓕ A atinge, a împunge cu vorba: în predicele sale de pe amvoanele bisericilor, înțepa ca viespea (CRG.) 3 A pune în țeapă: i-a înțăpa lui Ion capul în par (SB.) 4 A pișca (la limbă). II. vb. refl. A se împunge ușor cu ceva ascuțit.

ÎNȚEPA, înțep, vb. I. Tranz. 1. A împunge ușor, a străpunge cu un vîrf ascuțit; a înghimpa. Un țînțar îl înțepă așa de tare, încît îl deșteptă. ISPIRESCU, L. 245. Poteca n-o mai vedea, Mărăcini o înțepa. ANT. LIT. POP. I 368. Mă-nțeapă barba ta. ȘEZ. I 237. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu», arătînd instrumentul ) L-a înțepat cu un ac. ◊ Fig. Zăriră umbrele negre ale pasărilor cum treceau ca săgeata, înțepînd asfințitul cu unghiul lor ascuțit. DUMITRIU, B. F. 134. Un pescăruș văzduhul îl înțeapă. DRAGOMIR, P. 52. Ismailitenii au început a înțepa cu trupele lor de pradă hotarul Moldovei. SADOVEANU, F. J. 739. ◊ Refl. O, dar cum plîngeai aseară, Cînd te-ai înțepat la deget! TOPÎRCEANU, B. 57. Și prin mărăcini mă-nțep. ȘEZ. I 287. ♦ Intranz. (Despre băuturi) A da o senzație de înțepătură, a avea un gust acidulat; a fi acrișor. Acest vin înțeapă. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A critica ironic, răutăcios; a adresa aluzii sarcastice. Frusina... îl înțepa, cînd și cînd, cu cîte o vorbă. GALACTION, O. I 137. ◊ Absol. În predicile sale de pe amvoanele bisericilor, înțepa ca vespea. CREANGĂ, A. 136. 3. (Învechit) A trage, a vîrî în țeapă. Înțepa pe un boier alăturea c-un mojic de rînd, tîlhar la drumul mare. SADOVEANU, O. VII 118. Spînzurați-l! înțepați-l! tăieți-l... Strigară haiducii. NEGRUZZI, S. I 120. Ștefan-vodă se gîndea Că tot e a-l înțepa Ori de gît a-l spînzura, Și poruncă poruncea Ca să scoată pe Corbea. TEODORESCU, P. P. 530.

A SE ÎNȚEPA mă înțep intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (cu cineva). /în + țeapă

A ÎNȚEPA înțep 1. tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A supune unei senzații de durere fizică, înfigând un obiect ascuțit; a împunge; a înghimpa. 2) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau cu vorbe usturătoare; a înghimpa; a împunge; a mușca. 3) înv. A trage în țeapă. 2. intranz. rar (despre mâncăruri sau băuturi) A provoca o senzație ușoară de durere pe limbă (asemănătoare atingerii de vârful unui obiect ascuțit); a pișca de limbă. /în + țeapă

înțepà v. 1. a împunge ușor; 2. a pune în țeapă; 3. a pișca la gust; 4. fig. a atinge. [V. țeapă].

înțép, a -á v. tr. (d. țeapă; sîrb. cepati, a despica. – Înțeapă; să înțepe). Împung cu ceva mic (ac, ghimpe), înghimp: trandafiriĭ înțeapă. Fig. Pișc la gust, îs picant: hreanu înțeapă. Împung, pișc cu vorba, ating: vorba asta l-a cam înțepat.

Ortografice DOOM

înțepa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înțep, 3 înțeapă; conj. prez. 1 sg. să înțep, 3 să înțepe

înțepa (a ~) vb., ind. prez. 3 înțeapă; conj. prez. 3 să înțepe

înțepa vb., ind.prez. 1 sg. înțep, 3 sg. și pl. înțeapă; conj. prez. 3 sg. și pl. înțepe

înțep, -țeapă 3, -țepe 3 conj., -țepat prt.

Argou

înțepat, -ă, înțepați, -te adj. 1. îngâmfat, mândru, fudul 2. irascibil; arțăgos

a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare.

înțepa, înțep v. t. 1. a fura. 2. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 3. a dezvirgina. 4. a face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza (pe cineva).

Sinonime

ÎNȚEPAT adj. 1. împuns. (Deget ~ de ac.) 2. ciupit, pișcat. (Mână ~ de țânțari.)

ÎNȚEPAT adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.

ÎNȚEPAT adj. 1. împuns. (Deget ~ de ac.) 2. ciupit, pișcat. (Mînă ~ de țînțari.)

înțepat adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT, MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.

ÎNȚEPA vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi.

ÎNȚEPA vb. 1. a (se) împunge, (pop.) a (se) înghimpa, (înv. și reg.) a (se) punge. (S-a ~ în mărăcini.) *2. v. atinge. 3. a ciupi, a mânca, a mușca, a pișca. (Îl ~ puricii, țânțarii.) 4. v. pișca. *5. (fig.) a săgeta, a șfichiui. (Îl ~ crivățul.)

înțepa vb. v. IRONIZA. PERSIFLA. ZEFLEMISI.

ÎNȚEPA vb. 1. a (se) împunge, (pop.) a (se) înghimpa, (înv. și reg.) a (se) punge. (S-a ~ în spini.) 2.* (fig.) a atinge, a împunge, a pișca, a șfichiui. (Îl ~ cu vorba.) 3. a ciupi, a mînca, a pișca. (Îl ~ puricii, țînțarii.) 4. a ciupi, a pișca. (O băutură care îl ~ la limbă.) 5. (fig.) a săgeta, a șfichiui. (Îl ~ crivățul.)

Intrare: înțepat
înțepat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțepat
  • ‑nțepat
  • înțepatul
  • înțepatu‑
  • ‑nțepatul
  • ‑nțepatu‑
  • înțepată
  • ‑nțepată
  • înțepata
  • ‑nțepata
plural
  • înțepați
  • ‑nțepați
  • înțepații
  • ‑nțepații
  • înțepate
  • ‑nțepate
  • înțepatele
  • ‑nțepatele
genitiv-dativ singular
  • înțepat
  • ‑nțepat
  • înțepatului
  • ‑nțepatului
  • înțepate
  • ‑nțepate
  • înțepatei
  • ‑nțepatei
plural
  • înțepați
  • ‑nțepați
  • înțepaților
  • ‑nțepaților
  • înțepate
  • ‑nțepate
  • înțepatelor
  • ‑nțepatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: înțepa
verb (VT25)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțepa
  • ‑nțepa
  • înțepare
  • ‑nțepare
  • înțepat
  • ‑nțepat
  • înțepatu‑
  • ‑nțepatu‑
  • înțepând
  • ‑nțepând
  • înțepându‑
  • ‑nțepându‑
singular plural
  • înțeapă
  • ‑nțeapă
  • înțepați
  • ‑nțepați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțep
  • ‑nțep
(să)
  • înțep
  • ‑nțep
  • înțepam
  • ‑nțepam
  • înțepai
  • ‑nțepai
  • înțepasem
  • ‑nțepasem
a II-a (tu)
  • înțepi
  • ‑nțepi
(să)
  • înțepi
  • ‑nțepi
  • înțepai
  • ‑nțepai
  • înțepași
  • ‑nțepași
  • înțepaseși
  • ‑nțepaseși
a III-a (el, ea)
  • înțeapă
  • ‑nțeapă
(să)
  • înțepe
  • ‑nțepe
  • înțepa
  • ‑nțepa
  • înțepă
  • ‑nțepă
  • înțepase
  • ‑nțepase
plural I (noi)
  • înțepăm
  • ‑nțepăm
(să)
  • înțepăm
  • ‑nțepăm
  • înțepam
  • ‑nțepam
  • înțeparăm
  • ‑nțeparăm
  • înțepaserăm
  • ‑nțepaserăm
  • înțepasem
  • ‑nțepasem
a II-a (voi)
  • înțepați
  • ‑nțepați
(să)
  • înțepați
  • ‑nțepați
  • înțepați
  • ‑nțepați
  • înțeparăți
  • ‑nțeparăți
  • înțepaserăți
  • ‑nțepaserăți
  • înțepaseți
  • ‑nțepaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțeapă
  • ‑nțeapă
(să)
  • înțepe
  • ‑nțepe
  • înțepau
  • ‑nțepau
  • înțepară
  • ‑nțepară
  • înțepaseră
  • ‑nțepaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțapa
  • ‑nțapa
  • înțapare
  • ‑nțapare
  • înțapat
  • ‑nțapat
  • înțapatu‑
  • ‑nțapatu‑
  • înțapând
  • ‑nțapând
  • înțapându‑
  • ‑nțapându‑
singular plural
  • înțapă
  • ‑nțapă
  • înțapați
  • ‑nțapați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțap
  • ‑nțap
(să)
  • înțap
  • ‑nțap
  • înțapam
  • ‑nțapam
  • înțapai
  • ‑nțapai
  • înțapasem
  • ‑nțapasem
a II-a (tu)
  • înțapi
  • ‑nțapi
(să)
  • înțapi
  • ‑nțapi
  • înțapai
  • ‑nțapai
  • înțapași
  • ‑nțapași
  • înțapaseși
  • ‑nțapaseși
a III-a (el, ea)
  • înțapă
  • ‑nțapă
(să)
  • înțape
  • ‑nțape
  • înțapa
  • ‑nțapa
  • înțapă
  • ‑nțapă
  • înțapase
  • ‑nțapase
plural I (noi)
  • înțapăm
  • ‑nțapăm
(să)
  • înțapăm
  • ‑nțapăm
  • înțapam
  • ‑nțapam
  • înțaparăm
  • ‑nțaparăm
  • înțapaserăm
  • ‑nțapaserăm
  • înțapasem
  • ‑nțapasem
a II-a (voi)
  • înțapați
  • ‑nțapați
(să)
  • înțapați
  • ‑nțapați
  • înțapați
  • ‑nțapați
  • înțaparăți
  • ‑nțaparăți
  • înțapaserăți
  • ‑nțapaserăți
  • înțapaseți
  • ‑nțapaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțapă
  • ‑nțapă
(să)
  • înțape
  • ‑nțape
  • înțapau
  • ‑nțapau
  • înțapară
  • ‑nțapară
  • înțapaseră
  • ‑nțapaseră
verb (VT25)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țepa
  • țepare
  • țepat
  • țepatu‑
  • țepând
  • țepându‑
singular plural
  • țeapă
  • țepați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țep
(să)
  • țep
  • țepam
  • țepai
  • țepasem
a II-a (tu)
  • țepi
(să)
  • țepi
  • țepai
  • țepași
  • țepaseși
a III-a (el, ea)
  • țeapă
(să)
  • țepe
  • țepa
  • țepă
  • țepase
plural I (noi)
  • țepăm
(să)
  • țepăm
  • țepam
  • țeparăm
  • țepaserăm
  • țepasem
a II-a (voi)
  • țepați
(să)
  • țepați
  • țepați
  • țeparăți
  • țepaserăți
  • țepaseți
a III-a (ei, ele)
  • țeapă
(să)
  • țepe
  • țepau
  • țepară
  • țepaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțăpa
  • ‑nțăpa
  • înțăpare
  • ‑nțăpare
  • înțăpat
  • ‑nțăpat
  • înțăpatu‑
  • ‑nțăpatu‑
  • înțăpând
  • ‑nțăpând
  • înțăpându‑
  • ‑nțăpându‑
singular plural
  • înțăpă
  • ‑nțăpă
  • înțăpați
  • ‑nțăpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțăp
  • ‑nțăp
(să)
  • înțăp
  • ‑nțăp
  • înțăpam
  • ‑nțăpam
  • înțăpai
  • ‑nțăpai
  • înțăpasem
  • ‑nțăpasem
a II-a (tu)
  • înțăpi
  • ‑nțăpi
(să)
  • înțăpi
  • ‑nțăpi
  • înțăpai
  • ‑nțăpai
  • înțăpași
  • ‑nțăpași
  • înțăpaseși
  • ‑nțăpaseși
a III-a (el, ea)
  • înțăpă
  • ‑nțăpă
(să)
  • înțăpe
  • ‑nțăpe
  • înțăpa
  • ‑nțăpa
  • înțăpă
  • ‑nțăpă
  • înțăpase
  • ‑nțăpase
plural I (noi)
  • înțăpăm
  • ‑nțăpăm
(să)
  • înțăpăm
  • ‑nțăpăm
  • înțăpam
  • ‑nțăpam
  • înțăparăm
  • ‑nțăparăm
  • înțăpaserăm
  • ‑nțăpaserăm
  • înțăpasem
  • ‑nțăpasem
a II-a (voi)
  • înțăpați
  • ‑nțăpați
(să)
  • înțăpați
  • ‑nțăpați
  • înțăpați
  • ‑nțăpați
  • înțăparăți
  • ‑nțăparăți
  • înțăpaserăți
  • ‑nțăpaserăți
  • înțăpaseți
  • ‑nțăpaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțăpă
  • ‑nțăpă
(să)
  • înțăpe
  • ‑nțăpe
  • înțăpau
  • ‑nțăpau
  • înțăpară
  • ‑nțăpară
  • înțăpaseră
  • ‑nțăpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțepat, înțepatăadjectiv

  • 1. În care a intrat un vârf ascuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat Neplăcut surprins. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Baciu tresări înțepat. REBREANU, I. 27. DLRLC
  • 2. figurat Fudul, mândru, închipuit, înfumurat, îngâmfat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cecilia... avea și haină nouă, ceea ce pe fete le face totdeauna foarte înțepate. SLAVICI, N. I 315. DLRLC
    • format_quote Cocoana... coboară din caretă și intră foarte înțepată în prăvălie. CARAGIALE, O. II 82. DLRLC
    • 2.1. Morocănos, supărat, ursuz, îmbufnat, țâfnos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu nu-s ca tine să stau înțepată toată ziua, fiindcă m-a respins un domn. C. PETRESCU, C. V. 117. DLRLC
      • format_quote Toată înaintea amiezii fusese înțepată. Îi veni să se certe cu bucătăreasa, cu fata din casă. AGÎRBICEANU, S. P. 42. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Vorbea din ce în ce mai înțepat. DUMITRIU, N. 35. DLRLC
  • 3. învechit Tras în țeapă. DEX '09 DEX '98
  • chat_bubble Înțepat la vorbă = care înțeapă cu vorba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • chat_bubble Înțepat la minte = ascuțit la minte. DLRLC
    sinonime: inteligent
    • format_quote Măi copile mic de stat, Dar la minte înțepat... TEODORESCU, P. P. 441. DLRLC
etimologie:
  • vezi înțepa DEX '09 DEX '98

înțepa, înțepverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un țînțar îl înțepă așa de tare, încît îl deșteptă. ISPIRESCU, L. 245. DLRLC
    • format_quote Poteca n-o mai vedea, Mărăcini o înțepa. ANT. LIT. POP. I 368. DLRLC
    • format_quote L-a înțepat cu un ac. DLRLC
    • format_quote figurat Zăriră umbrele negre ale pasărilor cum treceau ca săgeata, înțepînd asfințitul cu unghiul lor ascuțit. DUMITRIU, B. F. 134. DLRLC
    • format_quote figurat Un pescăruș văzduhul îl înțeapă. DRAGOMIR, P. 52. DLRLC
    • format_quote figurat Ismailitenii au început a înțepa cu trupele lor de pradă hotarul Moldovei. SADOVEANU, F. J. 739. DLRLC
    • format_quote O, dar cum plîngeai aseară, Cînd te-ai înțepat la deget! TOPÎRCEANU, B. 57. DLRLC
    • format_quote Și prin mărăcini mă-nțep. ȘEZ. I 287. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv tranzitiv A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Mă-nțeapă barba ta. ȘEZ. I 237. DLRLC
    • 1.2. intranzitiv (Despre băuturi) A pișca la limbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acest vin înțeapă. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frusina... îl înțepa, cînd și cînd, cu cîte o vorbă. GALACTION, O. I 137. DLRLC
    • format_quote (și) absolut În predicile sale de pe amvoanele bisericilor, înțepa ca vespea. CREANGĂ, A. 136. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit A trage în țeapă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înțepa pe un boier alăturea c-un mojic de rînd, tîlhar la drumul mare. SADOVEANU, O. VII 118. DLRLC
    • format_quote Spînzurați-l! înțepați-l! tăieți-l... Strigară haiducii. NEGRUZZI, S. I 120. DLRLC
    • format_quote Ștefan-vodă se gîndea Că tot e a-l înțepa Ori de gît a-l spînzura, Și poruncă poruncea Ca să scoată pe Corbea. TEODORESCU, P. P. 530. DLRLC
etimologie:
  • În + țeapă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.