2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTĂRÍ, întăresc, vb. IV. 1. Refl. A se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens. 2. Tranz. A mări rezistența unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ A fortifica un loc, o poziție strategică; a baricada. 3. Tranz. și refl. A face să prindă sau a prinde puteri (de obicei după o boală), a face să-și recapete sau a-și recăpăta puterile; a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. ♦ A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. ♦ Fig. A reconforta, a da puteri fizice sau morale. 4. Tranz. și refl. A (se) consolida. 5. Tranz. A confirma, a adeveri (o convingere, o bănuială). ♦ A accentua o linie, un contur etc. 6. Tranz. A legaliza o acțiune, un act. 7. Refl. (Despre fenomene atmosferice) A se înteți, a se intensifica. – În + tare.

ÎNTĂRÍ, întăresc, vb. IV. 1. Refl. A se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens. 2. Tranz. A mări rezistența unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ A fortifica un loc, o poziție strategică; a baricada. 3. Tranz. și refl. A face să prindă sau a prinde puteri (de obicei după o boală), a face să-și recapete sau a-și recăpăta puterile; a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. ♦ A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. ♦ Fig. A reconforta, a da puteri fizice sau morale. 4. Tranz. și refl. A (se) consolida. 5. Tranz. A confirma, a adeveri (o convingere, o bănuială). ♦ A accentua o linie, un contur etc. 6. Tranz. A legaliza o acțiune, un act. 7. Refl. (Despre fenomene atmosferice) A se înteți, a se intensifica. – În + tare.

ÎNTĂRÍT, -Ă, întăriți, -te, adj. 1. (Despre un sistem tehnic) Făcut (mai) rezistent; (despre un material) devenit (mai) rigid, (mai) dens. ♦ (Despre un teren, o poziție strategică, o cetate etc.) Fortificat. 2. Fig. Care a prins puteri; întremat, înzdrăvenit; reconfortat. 3. Care a devenit puternic, consolidat. 4. Legalizat. – V. întări.

ÎNTĂRÍT, -Ă, întăriți, -te, adj. 1. (Despre un sistem tehnic) Făcut (mai) rezistent; (despre un material) devenit (mai) rigid, (mai) dens. ♦ (Despre un teren, o poziție strategică, o cetate etc.) Fortificat. 2. Fig. Care a prins puteri; întremat, înzdrăvenit; reconfortat. 3. Care a devenit puternic, consolidat. 4. Legalizat. – V. întări.

întări [At: COD. VOR. 5/10 / Pzi: ~resc / E: în- + tare] 1-4 vtr A (se) face (mai) rigid. 5-6 vr A deveni (mai) dens. 7 vt A fortifica o poziție strategică Si: a baricada. 8-9 vtr (Fig) A dobândi capacitatea de a suporta loviturile sorții. 10 vr (Înv; îe) A ~ din piele A se încăpățâna. 11 vt A scrobi. 12-13 vtr A (se) consolida. 14 vt A mări rezistența unei piese, a unui sistem tehnic etc. 15 vr (D. intemperii) A se înteți. 16 vt (Înv) A lovi. 17-18 vtr (Înv; fig) A (se) reconforta. 19 vr (Înv) A deveni mai puternic. 20-21 vtr (A face să prindă sau) a prinde puteri. 22-23 (A face să-și recapete sau) a-și recăpăta puterile după o boală Si: a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. 24 vr (Gmț) A consuma o băutură alcoolică tare. 25 vt (Înv; d. privire) A fixa. 26 vr A se dezvolta. 27-28 vt (Înv) A încuviința (o părere sau) o propunere a cuiva. 29 vt (Înv) A legaliza un act. 30-31 vt A confirma (o convingere sau) o bănuială. 32 vt A accentua un contur într-un desen. 33 vt A iuți mersul. 34 vt (Rar) A zăbovi. 35 vt (Rar) A păsui.

întărit, ~ă a [At: CORESI, EV. 290/28 / Pl: ~iți, ~e / E: întări] 1 (D. un material) Care a devenit rigid. 2 (D. o substanță) Care și-a crescut densitatea. 3 (D. o poziție strategică) Fortificat. 4-5 (D. un sistem tehnic) Făcut (mai) rezistent. 6 (Fig) Care a dobândit capacitatea de a suporta loviturile sorții. 7 Care a prins puteri Si: întremat, înzdrăvenit, reconfortat. 8 Care a devenit puternic. 9 Consolidat. 10 Fixat. 11 (Fig) Care a devenit neșovăitor, decis. 12 (Fig) Edificat. 13 Confirmat. 14 Legalizat. 15 (Înv; îs) Lege ne ~ă Lege neaprobată. 16 (D. o proprietate) Marcat. 17 (D. o linie într-un desen) Accentuat.

ÎNTĂRÍ, întăresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe sau materiale) A deveni (mai) rigid, (mai) vîrtos. Cimentul se întărește.Fig. Deasupra o boltă de nouri plumburii se întărea, părea neclintită, sprijinită pe zările nevăzute. SADOVEANU, M. 182. 2. Tranz. (Cu privire la piese sau la sisteme tehnice) A mări rezistența. ♦ A fortifica. ♦ A baricada. Altele cînd m-auzeau, Ușile le întăreau, Focu-n vatră-l înveleau, Luminile le stingeau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169. 3. Tranz. A face să prindă puteri (de obicei după o boală), să se întremeze, să se înzdrăvenească. Vezi de țesală caii, după moda nouă care-am aflat-o aici, și-i întărește cu orz. SADOVEANU, B. 289. Aduce apă vie de-l învie și apă tare de-l întărește. RETEGANUL, P. III 45. De doi ani îl întărește [pe cal] Cu floarea trifoiului. ALECSANDRI, P. P. 106. ◊ Fig. Simțind că și ursul fuge după el, întări picioarele și mai zdravăn. STĂNOIU, C. I. 158. ♦ Refl. A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. Codrul se întărise; la dreapta și la stînga se înălțau goruni uriași care deasupra își împreunau cununile. SADOVEANU, O. I 14. ♦ Fig. A reconforta, a da puteri morale. Avusese un vis frumos, un dor duios și mîngîietor, care-l întărea în ceasurile lui de oboseală și descurajare. VLAHUȚĂ, O. A. I 89. Lupta întărește pe cel slab. RUSSO, O. 31. 4. Tranz. (Cu privire la acțiuni, organizații, sisteme etc.) A face să devină (mai) puternic, a consolida. Această reformă bănească va întări cursul leului, ridicînd conținutul lui în aur. HOT. R. B. 12. Ne luăm angajamentul să vă dăm tot ajutorul cu munca noastră, ca să ne îndeplinim împreună sarcina de a întări și a duce cît mai departe regimul nostru democrat. CĂLUGĂRU, O. P. 99. ◊ Refl. Partidul se întărește și își consolidează legăturile cu clasa muncitoare și cu masele celor ce muncesc primind în rîndurile lui pe cei mai buni, mai devotați și mai hotărîți dintre muncitori și dintre oamenii muncii de la orașe și sate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2771. 5. Tranz. A confirma, a adeveri (o vorbă, o bănuială). Peste alte cîteva zile însă un rănit, abia sosit, îmi întărește presupunerea. CAMIL PETRESCU, U. N. 423. Alții întăreau spusele celorlalți. CREANGĂ, P. 232. ◊ Refl. Vestea se întărea tot mai tare rostită. SADOVEANU, O. I 512. ♦ Intranz. A sublinia, a accentua, a da mai multă tărie celor spuse. N-are să fie cum a fost, băieți!întări locotenentul Ghencea. C. PETRESCU, Î. II 11. Așa-i, așa-i! întăriră mai multe glasuri în tindă. REBREANU, R. I 235. ♦ A confirma într-o slujbă. Cînd te-i hotărî... să mă vestești prin poștă și eu te întăresc unde-i cere. STĂNOIU, C. I 13. 6. Tranz. A da unei acțiuni putere legală (printr-un act valabil); a da unui act putere legală (prin îndeplinirea formalităților cerute); a legaliza. Scriseră carte și o întăriră. ISPIRESCU, L. 45. Fă hîrtia de dănuire... și să mergem s-o întărim la judecătorie. NEGRUZZI, S. I 302. ◊ Refl. pas. I se dedese o diplomă scrisă cu litere de aur, prin care i se întărea stăpînirea peste provinciile polone, ce va putea coprinde. BĂLCESCU, O. II 284. 7. Refl. (Despre fenomene atmosferice) A se înteți, a se intensifica, a spori în intensitate. Vîntul se întărise și stropii de ploaie conteniseră. SADOVEANU, O. VI 68. Căldura se întărește. DUNĂREANU, CH. 84.

ÎNTĂRÍT, -Ă, întăriți, -te, adj. 1. (Despre un sistem tehnic) Făcut (mai) rezistent; (despre un material) devenit (mai) rigid. ♦ (Despre un teren, o cetate) Prevăzut cu construcții de apărare; fortificat. O ținea numai închisă într-un foișor întărit. SBIERA, P. 73. 2. Care a prins puteri; reconfortat. Se sculară veseli, întăriți și porniră de-acasă plini de speranță și de curaj. VLAHUȚĂ, O. A. 137. 3. Care a devenit puternic; consolidat. A doua zi, dușmanii necrezîndu-se destul de întăriți, amînară pentru ziua următoare bătălia. POPESCU, B. I 70.

A ÎNTĂRÍ ~ésc tranz. 1) A face să se întărească. 2) A fixa, conferind stabilitate. 3) (sisteme tehnice, terenuri, cetăți) A face mai rezistent. 4) (acte, scrisori, semnături) A face valabil, legal (prin aplicarea unei ștampile sau printr-o semnătură); a legaliza; a autentifica; a certifica. 5) (persoane) A numi definitiv într-un grad sau într-un post; a confirma; a definitiva. /în + tare

A SE ÎNTĂRÍ mă întărésc intranz. 1) (despre substanțe, materiale) A deveni tare; a trece în stare solidă; a se învârtoșa; a se solidifica. 2) (despre colectivități) A se uni mai strâns; a se consolida; a se cimenta. 3) (despre ploaie, vânt) A deveni mai puternic; a crește în intensitate; a se înteți. 4) A deveni mai tare, mai puternic; a se consolida. /în + tare

întărì v. 1. a (se) face tare; 2. a fortifica: a întări o cetate; 3. a confirma, a sancționa: a întări o lege; 4. fig. a consolida: binecuvântarea părinților întărește casele fiilor.

întărésc v. tr. Fac tare, fortific: a întări o cetate: Daŭ putere: mîncarea te întărește. Fig. Confirm, sancționez: a întări o lege, o declarațiune. Consolidez, fac să fie durabil: binecuvîntarea părinților întărește casa fiilor. Încurajez: vorba asta l-a întărit. V. refl. Mă întăresc: cetatea, bolnavu s’a întărit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întărésc, imperf. 3 sg. întăreá; conj. prez. 3 întăreáscă

întărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întărésc, imperf. 3 sg. întăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. întăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTĂRÍ vb. 1. v. solidifica. 2. v. bătători. 3. v. durifica. 4. v. usca. 5. v. consolida. 6. v. fortifica. 7. a (se) fortifica, (fig.) a (se) căli, a (se) oțeli. (S-a ~ în lupte.) 8. v. întrema. 9. v. amplifica, v. intensifica. 10. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) mări, a (se) potența. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 11. v. legaliza. 12. v. confirma. 13. a confirma, a recunoaște, a valida. (L-a ~ în funcție.) 14. v. demonstra. 15. v. susținere. 16. a se consolida, a se stabiliza. (Situația lor s-a ~.) 17. a consolida, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.) 18. a (se) consolida, a (se) strânge, (fig.) a (se) cimenta. (Au ~ relațiile de prietenie.) 19. v. accentua.

ÎNTĂRÍT adj. 1. v. solidificat. 2. v. bătătorit. 3. v. uscat. 4. v. consolidat. 5. v. fortificat. 6. fortificat, (fig.) călit, oțelit. (Ostaș ~ în luptă.) 7. v. întremat. 8. v. amplificat. 9. v. legalizat. 10. confirmat. 11. v. accentuat.

ÎNTĂRI vb. 1. a (se) învîrtoșa, a (se) solidifica, (înv. și reg.) a (se) slei. (Lava fierbinte s-a ~.) 2. a se bătători, a se înțeleni, a se învîrtoșa. (Pămîntul s-a ~.) 3. a (se) durifica. (A ~ un metal.) 4. a se împietri, a se învîrtoșa. (Pîinea s-a ~.) 5. (CONSTR.) a (se) consolida, (pop.) a (se) înțepeni, (înv. și reg.) a (se) tocmi. (A ~ fundația unui imobil.) 6. (MIL.) a (se) fortifica, (rar) a (se) retranșa, (înv.) a (se) întemeia. (A ~ un loc, un oraș.) 7. a (se) fortifica, (fig.) a (se) căli, a (se) oțeli. (S-a ~ în lupte.) 8. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ după boală.) 9. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se înteți, a se mări, a spori. (Viteza vîntului s-a ~.) 10. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) mări, a (se) potența. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 11. (JUR.) a autentifica, a legaliza, (înv.) a protocoli. (A ~ un act.) 12. (JUR.) a confirma, a consacra, a consfinți, a ratifica, a sancționa, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 13. (JUR.) a confirma, a recunoaște, a valida. (L-a ~ în funcție.) 14. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 15. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a proba, a susține. (Și-a ~ temeinic ideile.) 16. a se consolida, a se stabiliza. (Situația lor s-a ~.) 17. a consolida, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.) 18. a (se) consolida, a (se) strînge, (fig.) a (se) cimenta. (Au ~ relațiile de prietenie.) 19. a accentua, a evidenția, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) învedera, a potența. (A ~ calitățile lucrării.)

ÎNTĂRIT adj. 1. învîrtoșat, solidificat, (reg.) vîrtojit. (Lavă, substanță ~.) 2. bătătorit, înțelenit, învîrtoșat. (Pămint ~.) 3. tare, uscat. (Pîine ~.) 4. (CONSTR.) consolidat, (pop.) înțepenit. (Un zid ~.) 5. (MIL.) fortificat, (înv.) tare. (O cetate ~.) 6. fortificat, (fig.) călit, oțelit. (Ostaș ~ în luptă.) 7. (MED.) fortificat, îndreptat, înfiripat, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Om ~ după o boală.) 8. amplificat, crescut, intensificat, mărit, potențat, sporit. (O valoare fizică mult ~.) 9. (JUR.) autentificat, legalizat. (Act ~.) 10. (JUR.) confirmat, consacrat, consfințit, ratificat, sancționat, validat. (Măsură, lege ~.) 11. accentuat, evidențiat, marcat, reliefat, subliniat, (livr.) potențat. (Semnificație ~.)

A (se) întări ≠ a (se) înmuia, a (se) răblăji, a slăbi

A se întări ≠ a se moleși


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

funcția întărește organul prov. (er., glum.) viața sexuală activă menține potența.

Intrare: întări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întări
  • ‑ntări
  • întărire
  • ‑ntărire
  • întărit
  • ‑ntărit
  • întăritu‑
  • ‑ntăritu‑
  • întărind
  • ‑ntărind
  • întărindu‑
  • ‑ntărindu‑
singular plural
  • întărește
  • ‑ntărește
  • întăriți
  • ‑ntăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întăresc
  • ‑ntăresc
(să)
  • întăresc
  • ‑ntăresc
  • întăream
  • ‑ntăream
  • întării
  • ‑ntării
  • întărisem
  • ‑ntărisem
a II-a (tu)
  • întărești
  • ‑ntărești
(să)
  • întărești
  • ‑ntărești
  • întăreai
  • ‑ntăreai
  • întăriși
  • ‑ntăriși
  • întăriseși
  • ‑ntăriseși
a III-a (el, ea)
  • întărește
  • ‑ntărește
(să)
  • întărească
  • ‑ntărească
  • întărea
  • ‑ntărea
  • întări
  • ‑ntări
  • întărise
  • ‑ntărise
plural I (noi)
  • întărim
  • ‑ntărim
(să)
  • întărim
  • ‑ntărim
  • întăream
  • ‑ntăream
  • întărirăm
  • ‑ntărirăm
  • întăriserăm
  • ‑ntăriserăm
  • întărisem
  • ‑ntărisem
a II-a (voi)
  • întăriți
  • ‑ntăriți
(să)
  • întăriți
  • ‑ntăriți
  • întăreați
  • ‑ntăreați
  • întărirăți
  • ‑ntărirăți
  • întăriserăți
  • ‑ntăriserăți
  • întăriseți
  • ‑ntăriseți
a III-a (ei, ele)
  • întăresc
  • ‑ntăresc
(să)
  • întărească
  • ‑ntărească
  • întăreau
  • ‑ntăreau
  • întări
  • ‑ntări
  • întăriseră
  • ‑ntăriseră
interi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: întărit
întărit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întărit
  • ‑ntărit
  • întăritul
  • întăritu‑
  • ‑ntăritul
  • ‑ntăritu‑
  • întări
  • ‑ntări
  • întărita
  • ‑ntărita
plural
  • întăriți
  • ‑ntăriți
  • întăriții
  • ‑ntăriții
  • întărite
  • ‑ntărite
  • întăritele
  • ‑ntăritele
genitiv-dativ singular
  • întărit
  • ‑ntărit
  • întăritului
  • ‑ntăritului
  • întărite
  • ‑ntărite
  • întăritei
  • ‑ntăritei
plural
  • întăriți
  • ‑ntăriți
  • întăriților
  • ‑ntăriților
  • întărite
  • ‑ntărite
  • întăritelor
  • ‑ntăritelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întări interi

  • 1. reflexiv A se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: indura 2 exemple
    exemple
    • Cimentul se întărește.
      surse: DLRLC
    • figurat Deasupra o boltă de nouri plumburii se întărea, părea neclintită, sprijinită pe zările nevăzute. SADOVEANU, M. 182.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A mări rezistența unei piese, a unui sistem tehnic etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. A fortifica un loc, o poziție strategică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baricada fortifica un exemplu
      exemple
      • Altele cînd m-auzeau, Ușile le întăreau, Focu-n vatră-l înveleau, Luminile le stingeau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A face să prindă sau a prinde puteri (de obicei după o boală), a face să-și recapete sau a-și recăpăta puterile; a (se) întrema, a (se) înzdrăveni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întrema înzdrăveni 4 exemple
    exemple
    • Vezi de țesală caii, după moda nouă care-am aflat-o aici, și-i întărește cu orz. SADOVEANU, B. 289.
      surse: DLRLC
    • Aduce apă vie de-l învie și apă tare de-l întărește. RETEGANUL, P. III 45.
      surse: DLRLC
    • De doi ani îl întărește [pe cal] Cu floarea trifoiului. ALECSANDRI, P. P. 106.
      surse: DLRLC
    • figurat Simțind că și ursul fuge după el, întări picioarele și mai zdravăn. STĂNOIU, C. I. 158.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezvolta un exemplu
      exemple
      • Codrul se întărise; la dreapta și la stînga se înălțau goruni uriași care deasupra își împreunau cununile. SADOVEANU, O. I 14.
        surse: DLRLC
    • 3.2. figurat A da puteri fizice sau morale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: reconforta 2 exemple
      exemple
      • Avusese un vis frumos, un dor duios și mîngîietor, care-l întărea în ceasurile lui de oboseală și descurajare. VLAHUȚĂ, O. A. I 89.
        surse: DLRLC
      • Lupta întărește pe cel slab. RUSSO, O. 31.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A (se) consolida.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: consolida 3 exemple
    exemple
    • Această reformă bănească va întări cursul leului, ridicînd conținutul lui în aur. HOT. R. B. 12.
      surse: DLRLC
    • Ne luăm angajamentul să vă dăm tot ajutorul cu munca noastră, ca să ne îndeplinim împreună sarcina de a întări și a duce cît mat departe regimul nostru democrat. CĂLUGĂRU, O. P. 99.
      surse: DLRLC
    • Partidul se întărește și își consolidează legăturile cu clasa muncitoare și cu masele celor ce muncesc primind în rîndurile lui pe cei mai buni, mai devotați și mai hotărîți dintre muncitori și dintre oamenii muncii de la orașe și sate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2771.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv A confirma, a adeveri (o convingere, o bănuială).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adeveri confirma 3 exemple
    exemple
    • Peste alte cîteva zile însă un rănit, abia sosit, îmi întărește presupunerea. CAMIL PETRESCU, U. N. 423.
      surse: DLRLC
    • Alții întăreau spusele celorlalți. CREANGĂ, P. 232.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Vestea se întărea tot mai tare rostită. SADOVEANU, O. I 512.
      surse: DLRLC
    • 5.1. A accentua o linie, un contur etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: accentua
    • 5.2. intranzitiv A sublinia, a accentua, a da mai multă tărie celor spuse.
      surse: DLRLC sinonime: accentua sublinia 2 exemple
      exemple
      • N-are să fie cum a fost, băieți! – întări locotenentul Ghencea. C. PETRESCU, Î. II 11.
        surse: DLRLC
      • Așa-i, așa-i! întăriră mai multe glasuri în tindă. REBREANU, R. I 235.
        surse: DLRLC
    • 5.3. A confirma într-o slujbă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cînd te-i hotărî... să mă vestești prin poștă și eu te întăresc unde-i cere. STĂNOIU, C. I 13.
        surse: DLRLC
  • 6. tranzitiv A legaliza o acțiune, un act.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: legaliza 3 exemple
    exemple
    • Scriseră carte și o întăriră. ISPIRESCU, L. 45.
      surse: DLRLC
    • Fă hîrtia de dănuire... și să mergem s-o întărim la judecătorie. NEGRUZZI, S. I 302.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv I se dedese o diplomă scrisă cu litere de aur, prin care i se întărea stăpînirea peste provinciile polone, ce va putea coprinde. BĂLCESCU, O. II 284.
      surse: DLRLC
  • 7. reflexiv (Despre fenomene atmosferice) A se înteți, a se intensifica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intensifica înteți 2 exemple
    exemple
    • Vîntul se întărise și stropii de ploaie conteniseră. SADOVEANU, O. VI 68.
      surse: DLRLC
    • Căldura se întărește. DUNĂREANU, CH. 84.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + tare
    surse: DEX '09 DEX '98

întărit

  • 1. (Despre un sistem tehnic) Făcut (mai) rezistent; (despre un material) devenit (mai) rigid, (mai) dens.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Despre un teren, o poziție strategică, o cetate etc.:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fortificat un exemplu
      exemple
      • O ținea numai închisă într-un foișor întărit. SBIERA, P. 73.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Care a prins puteri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: reconfortat întremat înzdrăvenit un exemplu
    exemple
    • Se sculară veseli, întăriți și porniră de-acasă plini de speranță și de curaj. VLAHUȚĂ, O. A. 137.
      surse: DLRLC
  • 3. Care a devenit puternic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: consolidat un exemplu
    exemple
    • A doua zi, dușmanii necrezîndu-se destul de întăriți, amînară pentru ziua următoare bătălia. POPESCU, B. I 70.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi întări
    surse: DEX '09 DEX '98