2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTALÁRE, instalări, s. f. Acțiunea de a (se) instala și rezultatul ei. – V. instala.

INSTALÁRE, instalări, s. f. Acțiunea de a (se) instala și rezultatul ei. – V. instala.

instalare sf [At: (a. 1851) URICARIUL, V, 147/27 / Pl: ~lări / E: instala] 1 Învestire solemnă a cuiva într-un post de răspundere Si: instalat1 (1) Cf înscăunare. 2 Stabilire într-un loc Si: instalat1 (2). 3 Așezare comodă pe un scaun Si: instalat1 (3). 4 (Teh; șfg) Montare a unei instalații, a unei aparaturi tehnice, a unei mașini etc. Si: instalat1 (4).

INSTALÁRE, instalări, s. f. Acțiunea de a se instala. 1. Montarea unei aparaturi tehnice. 2. Stabilire a unei persoane într-o localitate sau într-o casă. 3. Așezare, în cadrul unei solemnități, a unei persoane nou numite, într-un post de răspundere. După instalarea domnilor, partea cea mare a armatei turcești... se retrăsese. GHICA, S. 122.

INSTALÁRE s.f. Acțiunea de a instala și rezultatul ei; instalație. [< instala].

INSTALÁ, instalez, vb. I. 1. Tranz. A monta, a așeza o instalație, o aparatură tehnică, o mașină etc. 2. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc. 3. Tranz. A pune pe cineva (cu oarecare solemnitate) într-un post de răspundere. – Din fr. installer.

INSTALÁ, instalez, vb. I. 1. Tranz. A monta, a așeza o instalație, o aparatură tehnică, o mașină etc. 2. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc. 3. Tranz. A pune pe cineva (cu oarecare solemnitate) într-un post de răspundere. – Din fr. installer.

instala [At: IORGA, L. I, 533 / Pzi: ~lez / E: fr installer, it installare] 1 vt A pune pe cineva (cu o oarecare solemnitate) într-un post de răspundere Si: (înv) a instălui (1) Cf înscăuna. 2-3 vtr A (se) stabili într-un loc Si: (înv) a instălui (2). 4 vr A se așeza comod pe un scaun Si: (înv) a instălui (3). 5 vt (Teh; șfg) A monta o instalație, o aparatură tehnică, o mașină etc. Si: (înv) a instălui (4).

INSTALÁ, instalez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a aranja, a monta (un instrument, o mașină sau o aparatură tehnică). A instala un robinet.Își instalase o baie cu duș. C. PETRESCU, Î. I 8. 2. Refl. (Despre persoane) A se plasa, a se așeza, a se stabili (amenajîndu-și locuința) într-un loc. Rubedeniile și cunoscuții gazdei la care se instalează... îi îngăduie să ia contact cu mediul mic-burghez al funcționărimii mărunte. V. ROM. noiembrie 1953, 300. Se auzi scîrțîitul băncii de lemn. Streinul se instalase la locul său, hotărît, precum spunea, să aștepte. C. PETRESCU, A. 279. Nu vrei să te ocupi puțin de Raul, să-i dea o cameră, să se instaleze? REBREANU, R. I 157. ◊ Tranz. Și-a instalat familia la țară. 3. Tranz. A așeza cu oarecare solemnitate pe cineva nou numit, într-un post de răspundere.

INSTALÁ vb. I. 1. tr. A așeza, a monta o mașină, aparate etc. 2. refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. 3. tr. A pune cu oarecare solemnitate pe cineva într-o funcție, într-o demnitate. [< fr. installer, it. installare].

INSTALÁ vb. I. tr. 1. a așeza, a monta o mașină, aparate etc. 2. a pune cu oarecare solemnitate pe cineva într-o funcție, într-un post de răspundere. II. refl. a se stabili într-o locuință, localitate. ◊ (fam.) a se așeza comod, confortabil. (< fr. installer)

A SE INSTALÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se așeza într-un loc determinat sau într-un mod specific. 2) A se stabili pe un loc un timp oarecare. /<fr. installer, lat. installare

A INSTALÁ ~éz tranz. 1) (mașini, aparate tehnice etc.) A așeza la locul destinat (fixând toate piesele) pentru a funcționa; a monta. 2) (persoane) A pune (oficial) într-o funcție. 3) (persoane) A face să se instaleze. /<fr. installer, lat. installare

instalà v. l. a pune în posesiunea unui loc, a unei funcțiuni; 2. a stabili într’un loc: a instala o pompă.

*instalațiúne f. (d. instalez; fr. installation). Acțiunea de a saŭ de a te instala. Lucru instalat, așezat în locuință: instalațiune de gaz, de lumină electrică, de apă ș. a. – Și -áție. Ca acțiune, maĭ des -áre.

*instaléz v. tr. (fr. installer, mlat. și it. installare. V. stal). Așez solemn în funcțiunea luĭ: a instala un episcop. Așez, pun pe cineva să locuĭască undeva: a instala un elev într’un internat. Fac, aduc, așez: a instala un conduct de apă în casă. V. refl. Mă stabilesc, mă așez ca să locuĭesc. Îmĭ ĭaŭ locuință și-mĭ daŭ aere de proprietar: uĭte-te cum se instalează parvenitu!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instaláre s. f., g.-d. art. instalắrii; pl. instalắri

instaláre s. f., g.-d. art. instalării; pl. instalări

instalá (a ~) vb., ind. prez. 3 instaleáză

instalá vb., ind. prez. 1 sg. instaléz, 3 sg. și pl. instaleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSTALÁRE s. 1. v. stabilire. 2. v. așezare. 3. v. montare.

INSTALARE s. 1. așezare, fixare, oprire, stabilire, statornicire. (~ lor în regiunile de deal.) 2. așezare, plasare. (~ lui într-un fotoliu.) 3. montare. (~ unui utilaj.)

arată toate definițiile

Intrare: instalare
instalare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instalare
  • instalarea
plural
  • instalări
  • instalările
genitiv-dativ singular
  • instalări
  • instalării
plural
  • instalări
  • instalărilor
vocativ singular
plural
Intrare: instala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • instala
  • instalare
  • instalat
  • instalatu‑
  • instalând
  • instalându‑
singular plural
  • instalea
  • instalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • instalez
(să)
  • instalez
  • instalam
  • instalai
  • instalasem
a II-a (tu)
  • instalezi
(să)
  • instalezi
  • instalai
  • instalași
  • instalaseși
a III-a (el, ea)
  • instalea
(să)
  • instaleze
  • instala
  • instală
  • instalase
plural I (noi)
  • instalăm
(să)
  • instalăm
  • instalam
  • instalarăm
  • instalaserăm
  • instalasem
a II-a (voi)
  • instalați
(să)
  • instalați
  • instalați
  • instalarăți
  • instalaserăți
  • instalaseți
a III-a (ei, ele)
  • instalea
(să)
  • instaleze
  • instalau
  • instala
  • instalaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

instalare

  • 1. Acțiunea de a (se) instala și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: instalație
    • 1.1. Montarea unei aparaturi tehnice.
      surse: DLRLC sinonime: montare (fixare)
    • 1.2. Stabilire a unei persoane într-o localitate sau într-o casă.
      surse: DLRLC sinonime: stabilire
    • 1.3. Așezare, în cadrul unei solemnități, a unei persoane nou numite, într-un post de răspundere.
      exemple
      • După instalarea domnilor, partea cea mare a armatei turcești... se retrăsese. GHICA, S. 122.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi instala
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

instala

  • 1. tranzitiv A monta, a așeza o instalație, o aparatură tehnică, o mașină etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: așeza monta (tehn.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • A instala un robinet.
      surse: DLRLC
    • Își instalase o baie cu duș. C. PETRESCU, Î. I 8.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 4 exemple
    exemple
    • Rubedeniile și cunoscuții gazdei la care se instalează... îi îngăduie să ia contact cu mediul mic-burghez al funcționărimii mărunte. V. ROM. noiembrie 1953, 300.
      surse: DLRLC
    • Se auzi scîrțîitul băncii de lemn. Streinul se instalase la locul său, hotărît, precum spunea, să aștepte. C. PETRESCU, A. 279.
      surse: DLRLC
    • Nu vrei să te ocupi puțin de Raul, să-i dea o cameră, să se instaleze? REBREANU, R. I 157.
      surse: DLRLC
    • Și-a instalat familia la țară.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A pune pe cineva (cu oarecare solemnitate) într-un post de răspundere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: