2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inoportuna vti [At: I. TEODOREANU, L. 130 / Pzi: ~nez / E: inoportun] (Rar) 1-2 A incomoda. 3-4 A deranja.

INOPORTUNÁ, inoportunez, vb. I. Tranz. și intranz. (Fam.) A importuna. – Din inoportun.

INOPORTUNÁ, inoportunez, vb. I. Tranz. și intranz. (Fam.) A importuna. – Din inoportun.

inoportun, ~ă av, a [At: MAIORESCU, CR. II, 84 / Pl: ~i, ~e / E: lat inopportunus, fr inopportun, it inopportunno] 1-2 (Într-un mod) nepotrivit Si: neoportun. 3-4 (Într-un mod) care incomodează.

INOPORTÚN, -Ă, inoportuni, -e, adj. Care nu este sau nu se întâmplă la timpul oportun; nepotrivit, neoportun. ♦ (Despre oameni) Care incomodează; neplăcut; plictisitor. – Din fr. inopportun, lat. inopportunus.

INOPORTÚN, -Ă, inoportuni, -e, adj. Care nu este sau nu se întâmplă la timpul oportun; nepotrivit, neoportun. ♦ (Despre oameni) Care incomodează; neplăcut; plictisitor. – Din fr. inopportun, lat. inopportunus.

INOPORTÚN, -Ă, inoportuni, -e, adj. Care nu este oportun, care nu se întîmplă la timpul potrivit; nepotrivit. Sosire inoportună. Declarații inoportune. ♦ Care stingherește sau supără; neplăcut, supărător, plictisitor. Prezență inoportună.

INOPORTÚN, -Ă adj. Care nu este oportun; nepotrivit. ♦ Stingheritor, supărător, plictisitor. [Cf. fr. inopportun].

INOPORTÚN, -Ă adj. care nu este oportun; nepotrivit. ◊ neplăcut, supărător. (< fr. inopportun, lat. inopportunus)

INOPORTÚN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este oportun; produs la timpul sau locul nepotrivit. 2) Care jenează, stingherește; jenant. /<fr. inopportun, lat. inopportunus

*inoportún, -ă adj. (lat. in-opportúnus. V. importun). Care nu e oportun, nu e la timp potrivit: propunere inoportună. Adv. A sosi inoportun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inoportuná vb., ind. prez. 1 sg. inoportunéz, 3 sg. și pl. inoportuneáză

!inoportún (i-no-/in-o-) adj. m., pl. inoportúni; f. inoportúnă, pl. inoportúne

inoportún adj. m. (sil. mf. in-) oportun


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INOPORTUNÁ vb. v. deranja, incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.

INOPORTÚN adj. 1. neoportun, nepotrivit, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasat, (O acțiune ~.) 2. v. nepoftit.

INOPORTUN adj. 1. neoportun, nepotrivit, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasat. (O acțiune ~.) 2. nedorit, neoportun, nepoftit. (Oaspete ~.)

Intrare: inoportuna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inoportuna
  • inoportunare
  • inoportunat
  • inoportunatu‑
  • inoportunând
  • inoportunându‑
singular plural
  • inoportunea
  • inoportunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inoportunez
(să)
  • inoportunez
  • inoportunam
  • inoportunai
  • inoportunasem
a II-a (tu)
  • inoportunezi
(să)
  • inoportunezi
  • inoportunai
  • inoportunași
  • inoportunaseși
a III-a (el, ea)
  • inoportunea
(să)
  • inoportuneze
  • inoportuna
  • inoportună
  • inoportunase
plural I (noi)
  • inoportunăm
(să)
  • inoportunăm
  • inoportunam
  • inoportunarăm
  • inoportunaserăm
  • inoportunasem
a II-a (voi)
  • inoportunați
(să)
  • inoportunați
  • inoportunați
  • inoportunarăți
  • inoportunaserăți
  • inoportunaseți
a III-a (ei, ele)
  • inoportunea
(să)
  • inoportuneze
  • inoportunau
  • inoportuna
  • inoportunaseră
Intrare: inoportun
inoportun adjectiv
  • silabație: i-no-, in-o-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inoportun
  • inoportunul
  • inoportunu‑
  • inoportu
  • inoportuna
plural
  • inoportuni
  • inoportunii
  • inoportune
  • inoportunele
genitiv-dativ singular
  • inoportun
  • inoportunului
  • inoportune
  • inoportunei
plural
  • inoportuni
  • inoportunilor
  • inoportune
  • inoportunelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inoportun

etimologie: