15 definiții pentru inocență innocință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INOCÉNȚĂ, inocențe, s. f. Curățenie sufletească, nevinovăție; candoare. ♦ (Ir.) Naivitate, simplitate; ignoranță. – Din fr. innocence, lat. innocentia.

INOCÉNȚĂ, inocențe, s. f. Curățenie sufletească, nevinovăție; candoare. ♦ (Ir.) Naivitate, simplitate; ignoranță. – Din fr. innocence, lat. innocentia.

inocență sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) innocință / Pl: ~țe / E: lat innocentia, fr innocence, it innocenza] 1 Candoare. 2 Nevinovăție. 3 (Irn) Naivitate.

INOCÉNȚĂ s. f. 1. Nevinovăție; curăție sufletească, candoare. Am pierdut chiar amintirea inocenței de-altădată. MACEDONSKI, O. I 11. Paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. EMINESCU, O. I 29. După acuzarea femeii acesteia, judecătorii începură a se îndoi despre inocența mea. BOLINTINEANU, O. 407. 2. Fig. (Ironic) Naivitate, simplitate; ignoranță.

INOCÉNȚĂ s.f. Nevinovăție, curățenie; candoare. [Cf. fr. innocence, it. innocenza, lat. innocentia].

INOCÉNȚĂ s. f. curățenie sufletească, nevinovăție; candoare. ◊ (ir.) naivitate, simplitate; ignoranță. (< fr. innocence, lat. innocentia)

INOCÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter inocent; curățenie sufletească; neprihănire; candoare; nevinovăție. 2) Vorbă sau faptă de om inocent; naivitate. [G.-D. inocenței] /<fr. innocence, lat. innocentia

*inocénță f., pl. e (lat. in-nocentia). Nevinovăție, lipsă de culpă: inocența unuĭ acuzat. Simplicitate, naivitate, candoare: inocența copiilor. Lipsă de răutate: inocența uneĭ glume. Benignitate, inofensivitate: inocența unuĭ remediŭ. Cu inocență, cu naivitate: a spune cu inocență o enormitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inocénță s. f., g.-d. art. inocénței

inocénță s. f., g.-d. art. inocénței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INOCÉNȚĂ s. 1. v. nevinovăție. 2. v. ingenuitate. 3. candoare, castitate, feciorie, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zâmbetului ei.)

INOCENȚĂ s. 1. nevinovăție. (S-a dovedit ~ acuzatului.) 2. candoare, credulitate, ingenuitate, naivitate. (E de-o ~ dezarmantă.) 3. candoare, castitate, feciorie, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zîmbetului ei.)

Inocență ≠ culpabilitate, vină, vinovăție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INOCENȚĂ. Subst. Inocență, nevinovăție, candoare, ingenuitate, virginitate (fig.), puritate (fig.), curățenie (fig.), curăție (înv.), neprihănire; naivitate, simplitate. Castitate, virtute, feciorie, virginitate, fetie. Cinste, onestitate. Adj. Inocent, nevinovat, candid, plin de candoare, ingenuu, pur (fig.), virgin (fig.), virginal (fig.), feciorelnic (fig.), fecioresc (fig.), curat (fig.), neprihănit, nepătat (fig.), neîntinat; naiv, simplu. Cast, virtuos, feciorelnic, fecioresc, virgin, virginal. Cinstit, onest. Vb. A fi inocent (nevinovat), a nu avea nici o vină. A rămîne curat (nevinovat, pur). Adv. Cu inocență, cu nevinovăție; (în mod) nevinovat, inocent. V. cinste, moralitate, pudoare.

Intrare: inocență
inocență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inocență
  • inocența
plural
  • inocențe
  • inocențele
genitiv-dativ singular
  • inocențe
  • inocenței
plural
  • inocențe
  • inocențelor
vocativ singular
plural
innocință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

inocență innocință

etimologie: