2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INJÚRIE, injurii, s. f. 1. Infracțiune care constă în atingerea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. Cf. fr. injure.

injurie sf [At: SANDU-ALDEA, D. N. 239 / Pl: ~ii / E: fr injure] 1 Infracțiune care constă în lezarea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare Si: insultă, invectivă, jignire (1). 2 (Rar) Acțiune cu efect vătămător.

INJÚRIE, injurii, s. f. 1. Infracțiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. Cf. fr. injure.

INJÚRIE, injurii, s. f. 1. Jignire, insultă, cuvînt prin care se exprimă o insultă. Socoate că i se aduce o injurie de neiertat dacă nu i se face pe dată loc. CAMIL PETRESCU, O. I 240. Îi trebuia o frază tare, obraznică, aproape o injurie, și o găsi. SANDU-ALDEA, D. N. 239. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. Părea că Cerul, pe figura-i slabă, A pus stigmatul dragostei și-al urii... O frunte devastată de furtună Și de-ale vremii nobile injurii. TOPÎRCEANU, S. A. 100.

INJÚRIE s.f. 1. Jignire, insultă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. [< fr. injure, cf. lat. iniuria – nedreptate].

INJÚRIE s. f. jignire gravă, insultă, invectivă. (< după lat. iniuria, fr. injure)

INJÚRIE ~i f. 1) Vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; insultă; ofensă. 2) Ofensă gravă, adusă cuiva în public; afront. [Sil. -ri-e] /<fr. injure, lat. injuria

injurie f. 1. vorbă ocărătoare; 2. fig. pagubă cauzată: injuriile timpului.

*injúrie f. (lat. in-juria, nedreptate, insultă, d. jus, júris, drept, s. n.). Insultă, ultragiŭ cu fapta saŭ cu vorba. Fig. Injuria anilor, semnele care arată îmbătrînirea (zbîrciturile, căderea păruluĭ ș. a.). Injuriile aeruluĭ, vîntu, ploaĭa ș. a.

INJURIÁ, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier.

INJURIÁ, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier.

injuria vt [At: DA ms / Pzi: ~iez / E: fr injurier] A aduce cuiva o injurie (1) Si: a insulta, a jigni, a ofensa.

INJURIÁ vb. tr. a aduce cuiva injurii; a insulta; a ofensa, a jigni. (< fr. injurier)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

injurie (desp. -ri-e) s. f., art. injuria (desp. -ri-a), g.-d. art. injuriei; pl. injurii, art. injuriile (desp. -ri-i-)

injurie (-ri-e) s. f., art. injuria (-ri-a), g.-d. art. injuriei; pl. injurii, art. injuriile (-ri-i-)

injúrie s. f. (sil. -ri-e), art. injúria (sil. -ri-a), g.-d. art. injúriei; pl. injúrii, art. injúriile (sil. -ri-i-)

injuria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. injuriez (desp. -ri-ez), 3 injuria, 1 pl. injuriem; conj. prez. 1 sg. să injuriez, 3 să injurieze; ger. injuriind (desp. -ri-ind)

*injuria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 injuriază, 1 pl. injuriem (-ri-em); conj. prez. 3 să injurieze; ger. injuriind (-ri-ind)

injuriá vb., ind. prez. 1 sg. injuriéz, 3 sg. și pl. injuriáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INJURIE s. afront, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i s-a adus.)

INJURIÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia.

Intrare: injurie
  • silabație: -ri-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • injurie
  • injuria
plural
  • injurii
  • injuriile
genitiv-dativ singular
  • injurii
  • injuriei
plural
  • injurii
  • injuriilor
vocativ singular
plural
Intrare: injuria
  • silabație: -ri-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • injuria
  • injuriere
  • injuriat
  • injuriatu‑
  • injuriind
  • injuriindu‑
singular plural
  • injuria
  • injuriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • injuriez
(să)
  • injuriez
  • injuriam
  • injuriai
  • injuriasem
a II-a (tu)
  • injuriezi
(să)
  • injuriezi
  • injuriai
  • injuriași
  • injuriaseși
a III-a (el, ea)
  • injuria
(să)
  • injurieze
  • injuria
  • injurie
  • injuriase
plural I (noi)
  • injuriem
(să)
  • injuriem
  • injuriam
  • injuriarăm
  • injuriaserăm
  • injuriasem
a II-a (voi)
  • injuriați
(să)
  • injuriați
  • injuriați
  • injuriarăți
  • injuriaserăți
  • injuriaseți
a III-a (ei, ele)
  • injuria
(să)
  • injurieze
  • injuriau
  • injuria
  • injuriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

injurie, injuriisubstantiv feminin

  • 1. Infracțiune care constă în atingerea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; jignire (gravă). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Socoate că i se aduce o injurie de neiertat dacă nu i se face pe dată loc. CAMIL PETRESCU, O. I 240. DLRLC
    • format_quote Îi trebuia o frază tare, obraznică, aproape o injurie, și o găsi. SANDU-ALDEA, D. N. 239. DLRLC
  • 2. rar Acțiune cu efect vătămător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: afront
    • format_quote Părea că Cerul, pe figura-i slabă, A pus stigmatul dragostei și-al urii... O frunte devastată de furtună Și de-ale vremii nobile injurii. TOPÎRCEANU, S. A. 100. DLRLC
etimologie:

injuria, injuriezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.