2 intrări

19 definiții

injurie sf [At: SANDU-ALDEA, D. N. 239 / Pl: ~ii / E: fr injure] 1 Infracțiune care constă în lezarea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare Si: insultă, invectivă, jignire (1). 2 (Rar) Acțiune cu efect vătămător.

INJÚRIE, injurii, s. f. 1. Infracțiune care constă în atingerea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. Cf. fr. injure.

INJÚRIE, injurii, s. f. 1. Infracțiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. Cf. fr. injure.

INJÚRIE, injurii, s. f. 1. Jignire, insultă, cuvînt prin care se exprimă o insultă. Socoate că i se aduce o injurie de neiertat dacă nu i se face pe dată loc. CAMIL PETRESCU, O. I 240. Îi trebuia o frază tare, obraznică, aproape o injurie, și o găsi. SANDU-ALDEA, D. N. 239. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. Părea că Cerul, pe figura-i slabă, A pus stigmatul dragostei și-al urii... O frunte devastată de furtună Și de-ale vremii nobile injurii. TOPÎRCEANU, S. A. 100.

injúrie (-ri-e) s. f., art. injúria (-ri-a), g.-d. art. injúriei; pl. injúrii, art. injúriile (-ri-i-)

INJÚRIE s.f. 1. Jignire, insultă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. [< fr. injure, cf. lat. iniuria – nedreptate].

INJÚRIE s. f. jignire gravă, insultă, invectivă. (< după lat. iniuria, fr. injure)

INJÚRIE ~i f. 1) Vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; insultă; ofensă. 2) Ofensă gravă, adusă cuiva în public; afront. [Sil. -ri-e] /<fr. injure, lat. injuria

injurie f. 1. vorbă ocărătoare; 2. fig. pagubă cauzată: injuriile timpului.

*injúrie f. (lat. in-juria, nedreptate, insultă, d. jus, júris, drept, s. n.). Insultă, ultragiŭ cu fapta saŭ cu vorba. Fig. Injuria anilor, semnele care arată îmbătrînirea (zbîrciturile, căderea păruluĭ ș. a.). Injuriile aeruluĭ, vîntu, ploaĭa ș. a.

injuria vt [At: DA ms / Pzi: ~iez / E: fr injurier] A aduce cuiva o injurie (1) Si: a insulta, a jigni, a ofensa.

INJURIÁ, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier.

INJURIÁ, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier.

*injuriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 injuriáză, 1 pl. injuriém (-ri-em); conj. prez. 3 să injuriéze; ger. injuriínd (-ri-ind)

INJURIÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia.

INJURIÁ vb. tr. a aduce cuiva injurii; a insulta; a ofensa, a jigni. (< fr. injurier)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

injúrie s. f. (sil. -ri-e), art. injúria (sil. -ri-a), g.-d. art. injúriei; pl. injúrii, art. injúriile (sil. -ri-i-)

INJURIE s. afront, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i s-a adus.)

injuriá vb., ind. prez. 1 sg. injuriéz, 3 sg. și pl. injuriáză

Intrare: injurie
  • silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • injurie
  • injuria
plural
  • injurii
  • injuriile
genitiv-dativ singular
  • injurii
  • injuriei
plural
  • injurii
  • injuriilor
vocativ singular
plural
Intrare: injuria
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • injuria
  • injuriere
  • injuriat
  • injuriatu‑
  • injuriind
  • injuriindu‑
singular plural
  • injuria
  • injuriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • injuriez
(să)
  • injuriez
  • injuriam
  • injuriai
  • injuriasem
a II-a (tu)
  • injuriezi
(să)
  • injuriezi
  • injuriai
  • injuriași
  • injuriaseși
a III-a (el, ea)
  • injuria
(să)
  • injurieze
  • injuria
  • injurie
  • injuriase
plural I (noi)
  • injuriem
(să)
  • injuriem
  • injuriam
  • injuriarăm
  • injuriaserăm
  • injuriasem
a II-a (voi)
  • injuriați
(să)
  • injuriați
  • injuriați
  • injuriarăți
  • injuriaserăți
  • injuriaseți
a III-a (ei, ele)
  • injuria
(să)
  • injurieze
  • injuriau
  • injuria
  • injuriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

injurie

  • 1. Infracțiune care constă în atingerea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; jignire (gravă).
    exemple
    • Socoate că i se aduce o injurie de neiertat dacă nu i se face pe dată loc. CAMIL PETRESCU, O. I 240.
      surse: DLRLC
    • Îi trebuia o frază tare, obraznică, aproape o injurie, și o găsi. SANDU-ALDEA, D. N. 239.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Acțiune cu efect vătămător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: afront un exemplu
    exemple
    • Părea că Cerul, pe figura-i slabă, A pus stigmatul dragostei și-al urii... O frunte devastată de furtună Și de-ale vremii nobile injurii. TOPÎRCEANU, S. A. 100.
      surse: DLRLC

etimologie: