2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

injurie sf [At: SANDU-ALDEA, D. N. 239 / Pl: ~ii / E: fr injure] 1 Infracțiune care constă în lezarea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare Si: insultă, invectivă, jignire (1). 2 (Rar) Acțiune cu efect vătămător.

INJÚRIE, injurii, s. f. 1. Infracțiune care constă în atingerea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. Cf. fr. injure.

INJÚRIE, injurii, s. f. 1. Infracțiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. Cf. fr. injure.

INJÚRIE, injurii, s. f. 1. Jignire, insultă, cuvînt prin care se exprimă o insultă. Socoate că i se aduce o injurie de neiertat dacă nu i se face pe dată loc. CAMIL PETRESCU, O. I 240. Îi trebuia o frază tare, obraznică, aproape o injurie, și o găsi. SANDU-ALDEA, D. N. 239. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. Părea că Cerul, pe figura-i slabă, A pus stigmatul dragostei și-al urii... O frunte devastată de furtună Și de-ale vremii nobile injurii. TOPÎRCEANU, S. A. 100.

INJÚRIE s.f. 1. Jignire, insultă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. [< fr. injure, cf. lat. iniuria – nedreptate].

INJÚRIE s. f. jignire gravă, insultă, invectivă. (< după lat. iniuria, fr. injure)

INJÚRIE ~i f. 1) Vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; insultă; ofensă. 2) Ofensă gravă, adusă cuiva în public; afront. [Sil. -ri-e] /<fr. injure, lat. injuria

injurie f. 1. vorbă ocărătoare; 2. fig. pagubă cauzată: injuriile timpului.

*injúrie f. (lat. in-juria, nedreptate, insultă, d. jus, júris, drept, s. n.). Insultă, ultragiŭ cu fapta saŭ cu vorba. Fig. Injuria anilor, semnele care arată îmbătrînirea (zbîrciturile, căderea păruluĭ ș. a.). Injuriile aeruluĭ, vîntu, ploaĭa ș. a.

injuria vt [At: DA ms / Pzi: ~iez / E: fr injurier] A aduce cuiva o injurie (1) Si: a insulta, a jigni, a ofensa.

INJURIÁ, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier.

INJURIÁ, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier.

INJURIÁ vb. tr. a aduce cuiva injurii; a insulta; a ofensa, a jigni. (< fr. injurier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

injúrie (-ri-e) s. f., art. injúria (-ri-a), g.-d. art. injúriei; pl. injúrii, art. injúriile (-ri-i-)

injúrie s. f. (sil. -ri-e), art. injúria (sil. -ri-a), g.-d. art. injúriei; pl. injúrii, art. injúriile (sil. -ri-i-)

*injuriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 injuriáză, 1 pl. injuriém (-ri-em); conj. prez. 3 să injuriéze; ger. injuriínd (-ri-ind)

injuriá vb., ind. prez. 1 sg. injuriéz, 3 sg. și pl. injuriáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INJURIE s. afront, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i s-a adus.)

INJURIÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia.

Intrare: injurie
  • silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • injurie
  • injuria
plural
  • injurii
  • injuriile
genitiv-dativ singular
  • injurii
  • injuriei
plural
  • injurii
  • injuriilor
vocativ singular
plural
Intrare: injuria
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • injuria
  • injuriere
  • injuriat
  • injuriatu‑
  • injuriind
  • injuriindu‑
singular plural
  • injuria
  • injuriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • injuriez
(să)
  • injuriez
  • injuriam
  • injuriai
  • injuriasem
a II-a (tu)
  • injuriezi
(să)
  • injuriezi
  • injuriai
  • injuriași
  • injuriaseși
a III-a (el, ea)
  • injuria
(să)
  • injurieze
  • injuria
  • injurie
  • injuriase
plural I (noi)
  • injuriem
(să)
  • injuriem
  • injuriam
  • injuriarăm
  • injuriaserăm
  • injuriasem
a II-a (voi)
  • injuriați
(să)
  • injuriați
  • injuriați
  • injuriarăți
  • injuriaserăți
  • injuriaseți
a III-a (ei, ele)
  • injuria
(să)
  • injurieze
  • injuriau
  • injuria
  • injuriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

injurie

  • 1. Infracțiune care constă în atingerea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; jignire (gravă).
    exemple
    • Socoate că i se aduce o injurie de neiertat dacă nu i se face pe dată loc. CAMIL PETRESCU, O. I 240.
      surse: DLRLC
    • Îi trebuia o frază tare, obraznică, aproape o injurie, și o găsi. SANDU-ALDEA, D. N. 239.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Acțiune cu efect vătămător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: afront un exemplu
    exemple
    • Părea că Cerul, pe figura-i slabă, A pus stigmatul dragostei și-al urii... O frunte devastată de furtună Și de-ale vremii nobile injurii. TOPÎRCEANU, S. A. 100.
      surse: DLRLC

etimologie: