2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.

INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.

ingrat, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ați, ~e / E: lat ingratus, fr ingrat, it ingrato] 1-2 smf, a (Om) nerecunoscător. 3 a Dificil. 4 a Necorespunzător eforturilor depuse. 5 a Care produce mai puțin decât trebuie. 6 a Dezavantajos. 7-8 av, a (În mod) nerecunoscător.

INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj. 1. Care uită binele ce i s-a făcut; nerecunoscător. Atunci mi-a spus că atitudinea noastră, adică a Luminiței, a mea, a Laurei față de tine, e ingrată. C. PETRESCU, Î. II 86. ◊ (Substantivat) Ar fi o binefacere prietinească pe care dacă vreodată aș uita-o, aș fi cel mai ticălos ingrat. CARAGIALE, O. VII 541. 2. Fig. Care nu dă satisfacție pe măsura sforțărilor făcute; dezavantajos, plin de inconveniente. Slujbă ingrată.

INGRÁT, -Ă adj. 1. Nerecunoscător. 2. (Fig.) Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor muncii depuse. [< fr. ingrat, it. ingrato, lat. ingratus].

INGRÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (om) nerecunoscător. II. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse. ◊ greu, dificil. (< fr. ingrat, lat. ingratus)

INGRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu manifestă recunoștință; nerecunoscător. 2) fig. Care nu corespunde eforturilor făcute; care nu satisface; dezavantajos. [Sil. in-grat] /<fr. ingrat, lat. ingratus

ingrat a. 1. nerecunoscător; 2. fig. care produce mai puțin decât se aștepta: pământ ingrat; fig. subiect ingrat.

*ingrát, -ă adj. (lat. in-gratus. V. grație, gratis). Necunoscător, care nu recunoaște binele care i s’a făcut: fiŭ ingrat. Fig. Sterp, steril, arid saŭ prea puțin productiv: pămînt ingrat, subĭect ingrat, muncă ingrată. Adv. Cu ingratitudine.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ingrat adj. m., s. m., pl. ingrați; adj. f., s. f. ingra, pl. ingrate

ingrat adj. m., s. m., pl. ingrați; adj. f., s. f. ingrată, pl. ingrate

ingrát adj. m., s. m., pl. ingráți; f. sg. ingrátă, pl. ingráte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INGRÁT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.)

INGRÁT adj. v. anevoios, delicat, dezagreabil, dificil, gingaș, greu, neplăcut.

ingrat adj. v. ANEVOIOS. DELICAT. DEZAGREABIL. DIFICIL. GINGAȘ. GREU. NEPLĂCUT.

INGRAT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.)

Intrare: ingrat (adj.)
ingrat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ingrat
  • ingratul
  • ingratu‑
  • ingra
  • ingrata
plural
  • ingrați
  • ingrații
  • ingrate
  • ingratele
genitiv-dativ singular
  • ingrat
  • ingratului
  • ingrate
  • ingratei
plural
  • ingrați
  • ingraților
  • ingrate
  • ingratelor
vocativ singular
plural
Intrare: ingrat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ingrat
  • ingratul
  • ingratu‑
plural
  • ingrați
  • ingrații
genitiv-dativ singular
  • ingrat
  • ingratului
plural
  • ingrați
  • ingraților
vocativ singular
  • ingratule
  • ingrate
plural
  • ingraților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ingrat, ingraadjectiv

etimologie:

ingrat, ingrațisubstantiv masculin
ingra, ingratesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, om nerecunoscător. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Ar fi o binefacere prietinească pe care dacă vreodată aș uita-o, aș fi cel mai ticălos ingrat. CARAGIALE, O. VII 541. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.