opțiuni
  • info

9 definiții pentru ingrat (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INGRAT, -Ă, ingrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.

INGRAT, -Ă, ingrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.

ingrat, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ați, ~e / E: lat ingratus, fr ingrat, it ingrato] 1-2 smf, a (Om) nerecunoscător. 3 a Dificil. 4 a Necorespunzător eforturilor depuse. 5 a Care produce mai puțin decât trebuie. 6 a Dezavantajos. 7-8 av, a (În mod) nerecunoscător.

INGRAT, -Ă, ingrați, -te, adj. 1. Care uită binele ce i s-a făcut; nerecunoscător. Atunci mi-a spus că atitudinea noastră, adică a Luminiței, a mea, a Laurei față de tine, e ingrată. C. PETRESCU, Î. II 86. ◊ (Substantivat) Ar fi o binefacere prietinească pe care dacă vreodată aș uita-o, aș fi cel mai ticălos ingrat. CARAGIALE, O. VII 541. 2. Fig. Care nu dă satisfacție pe măsura sforțărilor făcute; dezavantajos, plin de inconveniente. Slujbă ingrată.

INGRAT, -Ă I. adj., s. m. f. (om) nerecunoscător. II. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse. ◊ greu, dificil. (< fr. ingrat, lat. ingratus)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ingrat adj. m., s. m., pl. ingrați; adj. f., s. f. ingrată, pl. ingrate

ingrat adj. m., s. m., pl. ingrați; adj. f., s. f. ingrată, pl. ingrate

ingrat adj. m., s. m., pl. ingrați; f. sg. ingrată, pl. ingrate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INGRAT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.)

INGRAT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.)

Intrare: ingrat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ingrat
  • ingratul
  • ingratu‑
plural
  • ingrați
  • ingrații
genitiv-dativ singular
  • ingrat
  • ingratului
plural
  • ingrați
  • ingraților
vocativ singular
  • ingratule
  • ingrate
plural
  • ingraților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ingrat, ingrațisubstantiv masculin
ingrată, ingratesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, om nerecunoscător. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: nedulce nemulțumitor nerecunoscător
    • format_quote Ar fi o binefacere prietinească pe care dacă vreodată aș uita-o, aș fi cel mai ticălos ingrat. CARAGIALE, O. VII 541. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.