4 intrări

61 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFLUÉNT, -Ă, influenți, -te, adj. Care are trecere, influență; puternic. – Din fr. influent.

INFLUÉNT, -Ă, influenți, -te, adj. Care are trecere, influență; puternic. – Din fr. influent.

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri. ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer.

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri. ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer.

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. (Înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza.

INFLUÉNȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorată acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influénție, influínță s. f.] – Din fr. influence.

INFLUÉNȚIE s. f. v. influență1.

INFLUÍNȚĂ s. f. v. influență1.

influent, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. I, 270 / Pl: ~nți, ~e / E: fr influent, it influente] 1 Cu influență. 2 Puternic.

influența [At: DA / Pzi: ez / E: fr influencer] 1-2 vit A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru Si: a înrâuri.

influență1 sf [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 177/20 / V: (înv) ~ție, ~uință / Pl: ~țe / E: fr influence] 1 Acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2 (Fiz; îs) Electrizare prin ~ (înv electrică) Separare a sarcinilor electrice și redistribuire a lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric Si: inducție electrostatică. 3 (Fig) Autoritate. 4 Putere. 5-6 Acțiune exercitată de o persoană asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau) involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură. 7 (Jur; îs) Trafic de ~ Delict prin care o persoană determină o autoritate să ia o hotărâre favorabilă, prin înlesnirea de a obține foloase necuvenite. corectat(ă)

influență2 sf [At: DA / Pl: ~țe / E: it influenza] (Med; înv) Gripă.

INFLUÉNȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influénție, influínță s. f.] – Din fr. influence.

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. (înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza.

INFLUÉNȚIE s. f. V. influență1.

INFLUÍNȚĂ s. f. V. influență1.

INFLUÉNT, -Ă, influenți, -te, adj. Care are influență, care are trecere, care folosește autoritatea și relațiile sale pentru a obține (de obicei) avantaje personale. Să vorbim cu vreun parlamentar influent, care să le deschidă ochii tuturor. CAMIL PETRESCU, U. N. 381. A trebuit să puie piciorul în prag, adică să intervie direct și prin anume prieteni influenți de la București. REBREANU, R. II 85.

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. A exercita o influență asupra unui lucru sau asupra unei persoane; a înrîuri. Se lasă influențat de prieteni.Intranz. (Construit cu determinări introduse prin prep. «asupra») Ne găsim în fața unei probleme foarte însemnate: prin ce a influențat Eminescu asupra literaturii noastre? IONESCU-RION, C. 64.

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. 1. Acțiune (sau complex de acțiuni) care se exercită asupra unui lucru sau a unei persoane și este capabilă să modifice conținutul, concepțiile, sentimentele, deprinderile etc. An de an se profilează tot mai viu, mai puternic, mai măreț, pe arena de luptă a tuturor popoarelor, influența internațională a Revoluției din Octombrie. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1. Ajungem... la sălile care conțin opere ale artiștilor sovietici... Se vede clar că au căzut cătușele... Dispare formalismul. Se șterg urmele influenței decadente apusene. STANCU, U.R.S.S. 58. ◊ (Precedat de verbele «a avea» sau «a exercita») Influența pe care o exercită la sfîrșitul secolului al XIX-lea muzica rusă asupra muzicii apusene se datorește în bună parte și activității neobosite a lui Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 3/4. 2. Autoritate, trecere. Făcea multe servicii prin influența lui la mărimile zilei. REBREANU, R. I 34. Știam că amicul meu... are multă influență asupra unei persoane de care atîrnau la un moment niște interese ale mele. CARAGIALE, O. II 292. – Variantă: (învechit) influínță (NEGRUZZI, S. I 143) s. f.

INFLUÉNȚĂ1 s. f. (Învechit) Nume dat altădată unei boli epidemice avînd simptome asemănătoare cu ale gripei.

INFLUÉNT, -Ă adj. Cu influență, cu trecere; puternic. // s.m. Apă care intră în stațiunea de epurare. [Pron. -flu-ent. / cf. fr. influent, it. influente].

INFLUENȚÁ vb. I. tr., intr. A exercita o influență (asupra cuiva sau a ceva); a înrâuri. [< fr. influencer, it. influenzare].

INFLUÉNȚĂ s.f. 1. Acțiune exercitată asupra unei ființe sau asupra unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precădere. 3. (Med.) Răceală, gripă. [Cf. fr. influence, it. influenza].

INFLUÉNT, -Ă I. adj. cu influență, cu trecere; puternic. II. s. m. apă care intră în stația de epurare. (< fr. influent)

INFLUENȚÁ vb. tr., intr. a exercita o influență; a înrâuri. (< fr. influencer)

INFLUÉNȚĂ1 s. f. 1. acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. putere, trecere, precădere. (< fr. influence)

INFLUÉNȚĂ2 s. f. gripă. (< it. influenza)

agént de influénță s. m. Persoană care vehiculează în anumite cercuri opinii (de)favorabile privitoare la un regim politic, la o țară, la o anumită ideologie etc. ◊ „Rezultă că, pe parcursul anilor, serviciile de securitate [din Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria] reușiseră să-și infiltreze [la BBC], sub paravanul unei dizidențe politice, agenți. În terminologia consacrată se numesc «agenți de influență».” R.l. 20 III 92 p. 1. ◊ „Înțelegem de ce o serie de agenți de influență ai vechiului regim continuă să se afle pe ștatele de plată.” R.lit. 30/93 p. 19. ◊ „E. Gamillscheg a fost agent de influență, poate chiar spion german, în slujba nazismului.” R.lit. 46/95 p. 14 (din fr. agent d’influence)

INFLUÉNT ~tă (~ți, ~te) Care poate influența (pe alții) prin situația sau autoritatea sa; cu pondere; important. [Sil. in-flu-] /<fr. influent, lat. influente

A SE INFLUENȚÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A fi în influență (unul cu altul). /<fr. influencer

A INFLUENȚÁ ~éz 1. tranz. (ființe, lucruri) A supune unei influențe; a modifica printr-o influență; a înrâuri. 2. intranz. A avea influență. [Sil. in-flu-en-] /<fr. influencer

INFLUÉNȚĂ ~e f. 1) Acțiune pe care o exercită cineva sau ceva asupra unui lucru sau a unei ființe, modificându-i trăsăturile (de formă, de conținut, de caracter etc.). 2) Considerație de care se bucură cineva; trecere. /<fr. influence, lat. influentia

influent a. care are influență, credit: persoană influentă.

influențà v. a exercita o influență, a lucra asupra cuiva.

influență f. 1. acțiune ce o persoană sau un lucru exercită asupra altora: influența climei asupra temperamentului; 2. fig. autoritate, credit: a avea o mare influență; 3. Med. gripă.

*influént, -ă adj. (fr. influent, lat. influens, -éntis, part. d. in-flúere, -flúxum, a curge, a invada. V. flux, a-fluent). Care are trecere, vază, putere: persoană influentă.

*influénță f., pl. e (fr. influence, lat. in-fluentia). 1. Acțiunea unuĭ lucru asupra altuĭa: influența combinată a soareluĭ și a luniĭ produce fluxu și refluxu. 2. Fig. Trecere, vază, putere: acest om are influență în minister. 3. (it. influenza). Gripă, guturaĭ violent și epidemic. V. înrîurire.

*influențéz v. tr. (d. influență; fr. influencer). Exercit influență asupra cuĭva: a influența un judecător în darea dreptățiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

influent adj. m., pl. influenți; f. influentă, pl. influente

influența (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. influențez, 3 influențea; conj. prez. 1 sg. să influențez, 3 să influențeze

influență s. f., g.-d. art. influenței; pl. influențe

influent adj. m., pl. influenți; f. influentă, pl. influente

influența (a ~) vb., ind. prez. 3 influențea

influență s. f., g.-d. art. influenței; pl. influențe

influențá vb., ind. prez. 1 sg. influențéz, 3 sg. și pl. influențeáză

influénță (acțiune, gripă) s. f., g.-d. art. influénței; pl. influénțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNȚĂ s. (FIZ.) inducție electrostatică.

INFLUÉNT adj. important, însemnat, marcant, puternic. (Un personaj ~.)

INFLUENȚÁ vb. a înrâuri. (A ~ mișcarea simbolistă.)

INFLUÉNȚĂ s. 1. înrâurire, putere, (rar) stăpânire, (înv.) înrâurită. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. v. autoritate. 3. înrâurire, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.

INFLUENT adj. important, însemnat, marcant, puternic. (Un personaj ~.)

INFLUENȚA vb. a înrîuri. (A ~ mișcarea simbolistă.)

INFLUENȚĂ s. 1. înrîurire, putere, (rar) stăpînire, (înv.) înrîurită. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. ascendent, autoritate, considerație, înrîurire, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (Se bucură de o mare ~.) 3. înrîurire, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. acțiune, efect, înrîurire, rezultat. (Ce ~ are acest medicament asupra inimii?)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INFLUÉNȚĂ s. f. (cf. fr. influence, it. influenza): acțiune deliberată sau involuntară, organizată sau neorganizată, exercitată de vorbitorii unei limbi asupra vorbitorilor altei limbi, de o limbă asupra altei limbi, a cărei consecință este schimbarea – parțială sau totală – a caracterului sau a evoluției comportamentelor acesteia. În cazul limbii române se poate vorbi de mai multe i. care s-au exercitat asupra ei (mai ales sau aproape numai asupra vocabularului), care n-au alterat însă caracterul latin al acesteia: o influență albaneză, o influență slavă (vechea slavă, bulgară, sârbo-croată, cehă, slovacă, polonă, ucraineană, rusă), o influență slavonă (a slavonei bisericești), o influență bizantină (directă sau prin mijlocirea paleoslavei), o influență maghiară, o influență turcă, o influență neogreacă, o influență germană, o influență italiană și o influență franceză. De asemenea, se poate vorbi și de o influență a limbii române exercitată asupra limbilor vorbite de naționalitățile conlocuitoare (asupra limbii germane și asupra limbii maghiare), de popoarele din jurul țării noastre (asupra limbilor bulgară, sârbo-croată, slovacă, polonă, ucraineană, rusă, maghiară) sau de cele cu care am venit cândva în contact (asupra limbilor albaneză, turcă, neogreacă).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

AFLAT SUB INFLUENȚA DROGURILOR futut, hait, luat, prăjit, rupt, shot, tripat, varză.

Intrare: influent (adj.)
influent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • influent
  • influentul
  • influentu‑
  • influentă
  • influenta
plural
  • influenți
  • influenții
  • influente
  • influentele
genitiv-dativ singular
  • influent
  • influentului
  • influente
  • influentei
plural
  • influenți
  • influenților
  • influente
  • influentelor
vocativ singular
plural
Intrare: influența
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • influența
  • influențare
  • influențat
  • influențatu‑
  • influențând
  • influențându‑
singular plural
  • influențea
  • influențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • influențez
(să)
  • influențez
  • influențam
  • influențai
  • influențasem
a II-a (tu)
  • influențezi
(să)
  • influențezi
  • influențai
  • influențași
  • influențaseși
a III-a (el, ea)
  • influențea
(să)
  • influențeze
  • influența
  • influență
  • influențase
plural I (noi)
  • influențăm
(să)
  • influențăm
  • influențam
  • influențarăm
  • influențaserăm
  • influențasem
a II-a (voi)
  • influențați
(să)
  • influențați
  • influențați
  • influențarăți
  • influențaserăți
  • influențaseți
a III-a (ei, ele)
  • influențea
(să)
  • influențeze
  • influențau
  • influența
  • influențaseră
Intrare: influență (acțiune)
influență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • influență
  • influența
plural
  • influențe
  • influențele
genitiv-dativ singular
  • influențe
  • influenței
plural
  • influențe
  • influențelor
vocativ singular
plural
influenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • influenție
  • influenția
plural
  • influenții
  • influențiile
genitiv-dativ singular
  • influenții
  • influenției
plural
  • influenții
  • influențiilor
vocativ singular
plural
influință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • influință
  • influința
plural
  • influințe
  • influințele
genitiv-dativ singular
  • influințe
  • influinței
plural
  • influințe
  • influințelor
vocativ singular
plural
Intrare: influență (gripă)
influență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • influență
  • influența
plural
  • influențe
  • influențele
genitiv-dativ singular
  • influențe
  • influenței
plural
  • influențe
  • influențelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

influent, influentăadjectiv

  • 1. Care are trecere, influență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Să vorbim cu vreun parlamentar influent, care să le deschidă ochii tuturor. CAMIL PETRESCU, U. N. 381. DLRLC
    • format_quote A trebuit să puie piciorul în prag, adică să intervie direct și prin anume prieteni influenți de la București. REBREANU, R. II 85. DLRLC
etimologie:

influența, influențezverb

  • 1. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înrâuri
    • format_quote Se lasă influențat de prieteni. DLRLC
    • format_quote Ne găsim în fața unei probleme foarte însemnate: prin ce a influențat Eminescu asupra literaturii noastre? IONESCU-RION, C. 64. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Două forțe care se influențează reciproc. DEX '09 DEX '98
etimologie:

influență, influențesubstantiv feminin

  • 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înrâurire
    • format_quote An de an se profilează tot mai viu, mai puternic, mai măreț, pe arena de luptă a tuturor popoarelor, influența internațională a Revoluției din Octombrie. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1. DLRLC
    • format_quote Ajungem... la sălile care conțin opere ale artiștilor sovietici... Se vede clar că au căzut cătușele... Dispare formalismul. Se șterg urmele influenței decadente apusene. STANCU, U.R.S.S. 58. DLRLC
    • format_quote Influența pe care o exercită la sfîrșitul secolului al XIX-lea muzica rusă asupra muzicii apusene se datorește în bună parte și activității neobosite a lui Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 3/4. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Făcea multe servicii prin influența lui la mărimile zilei. REBREANU, R. I 34. DLRLC
      • format_quote Știam că amicul meu... are multă influență asupra unei persoane de care atîrnau la un moment niște interese ale mele. CARAGIALE, O. II 292. DLRLC
  • chat_bubble fizică (în) sintagmă Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorată acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. DEX '09
etimologie:

influență, influențesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.