INFLUENȚĂ², influențe, s. f. 1. Acțiune (sau complex de acțiuni) care se exercită asupra unui lucru sau a unei persoane și este capabilă să modifice conținutul, concepțiile, sentimentele, deprinderile etc. An de an se profilează tot mai viu, mai puternic, mai măreț, pe arena de luptă a tuturor popoarelor, influența internațională a Revoluției din Octombrie. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1. Ajungem... la sălile care conțin opere ale artiștilor sovietici... Se vede clar că au căzut cătușele... Dispare formalismul. Se șterg urmele influenței decadente apusene. STANCU, U.R.S.S. 58. ◊ (Precedat de verbele «a avea» sau «a exercita») Influența pe care o exercită la sfîrșitul secolului al XIX-lea muzica rusă asupra muzicii apusene se datorește în bună parte și activității neobosite a lui Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 3/4. 2. Autoritate, trecere. Făcea multe servicii prin influența lui la mărimile zilei. REBREANU, R. I 34. Știam că amicul meu... are multă influență asupra unei persoane de care atîrnau la un moment niște interese ale mele. CARAGIALE, O. II 292. – Variantă: (învechit) influință (NEGRUZZI, S. I 143) s. f.