3 intrări
28 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.
INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
infirm, ~ă smf, a [At: ODOBESCU, S. II, 94 / Pl: ~i, ~e / E: lat infirmus, fr infirme, it infirmo] 1-2 (Persoană) care are o infirmitate Si: neputincios, handicapat. 3-4 (Om) ciung. 5-6 (Om) șchiop.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj. (Despre oameni) Lipsit de o parte a trupului sau de posibilitatea de a o folosi; beteag, schilod. ◊ (Rar, despre o parte a corpului) [Copacul] cu trunchiul zgîrcit ca niște genunchi infirmi. GALACTION, O. I 79. ◊ (Substantivat) Să întrețină spitaluri pentru bolnavi și infirmi. ODOBESCU, S. II 42. Instrumentele cu care se servește spre căutarea infirmilor. id. ib. 94.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFÍRM, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, beteag, neputincios. [Cf. fr. infirme, lat. infirmus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFÍRM, -Ă adj., s. m. f. schilod, neputincios, invalid. (< fr. infirme, lat. infirmus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INFÍRM ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; calic; beteag; schilod. /<fr. infirme, lat. infirmus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infirm a. de constituțiune slabă, atins de o boală permanentă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) *infírm, -ă adj. (lat. in-firmus. V. firm). Slab, bolnăvicĭos. Bolnav, rănit saŭ lipsit de vre-un membru saŭ organ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) *infírm, a -á v. tr. (lat. infirmare, d. infirmus, infirm. V. a- și con-firm). Fig. Slăvesc, iaŭ puterea: a infirma o mărturie. Jur. Anulez, nimicesc: a infirma un act, o sentență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFIRMÁ, infirm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil, a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
infirma vt [At: DA / Pzi: ~firm / E: fr infirmer, lat infirmare] 1 (Îoc a confirma) A dovedi ca neadevărat. 2 A anula o sentință, un mandat de arestare etc. 3 A abroga un act, o măsură ca fiind nelegală. 4 A invalida.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFIRMÁ, infírm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INFIRMÁ, infírm, vb. I. Tranz. A zdruncina autoritatea sau valabilitatea unui lucru, a declara nevalabil, a dovedi ca neadevărat. ♦ A desființa un mandat de arestare sau o ordonanță emisă de un anchetator penal. Mandatul de arestare a fost infirmat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFIRMÁ vb. I. tr. A dovedi, a declara nevalabil, neadevărat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotărâre). [P.i. infírm. / < fr. infirmer, it., lat. infirmare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFIRMÁ vb. tr. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (fig.) a dezminți. (< fr. infirmer, lat. infirmare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A INFIRMÁ infírm tranz. 1) (acte, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca; a anula. 2) (teorii, teze, afirmații) A demonstra ca fiind nefondat. /<fr. infirmer, lat. infirmare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infirmà V. 1. a face mai slab, a lua tăria: a infirma o mărturie; 2. Jur. a anula: a infirma o sentință.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; adj. f., s. f. infírmă, pl. infírme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; f. sg. infírmă, pl. infírme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infirm.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
infirm infirmă
- 1. (Persoană) care are o infirmitate.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: beteag, -ă invalid, -ă neputincios schilod antonime: teafăr valid întreg, întreagă 2 exempleexemple
- Să întrețină spitaluri pentru bolnavi și infirmi. ODOBESCU, S. II 42.surse: DLRLC
- Instrumentele cu care se servește spre căutarea infirmilor. ODOBESCU, S. II 94.surse: DLRLC
- exemple
- [Copacul] cu trunchiul zgîrcit ca niște genunchi infirmi. GALACTION, O. I 79.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba franceză infirmesurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină infirmussurse: DEX '09 DEX '98 DN
infirma
- 1. A anula, a respinge, a declara nevalabil, a dovedi ca neadevărat, nefundat.
- 1.1. A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic.exemple
- Mandatul de arestare a fost infirmat.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba franceză infirmersurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină infirmaresurse: DEX '09 DEX '98 DN