2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

infestare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: infesta] 1 Pustiire prin năvăliri Si: infestație (1). 2 Cotropire. 3 Distrugere. 4 (Med) Pătrundere a unor paraziți în organism Si: infestație (4).

INFESTÁRE, infestări, s. f. Acțiunea de a infesta și rezultatul ei. ♦ Infestație (1). – V. infesta.

INFESTÁRE, infestări, s. f. Acțiunea de a infesta și rezultatul ei. ♦ Infestație (1). – V. infesta.

INFESTÁRE s.f. Acțiunea de a infesta și rezultatul ei; (spec.; med.) pătrundere a unor paraziți în organism; infestație. [< infesta].

infesta vt [At: I. IONESCU, P. 231 / Pzi: ~tez, p 3 ~tează, (rar) ~festă / E: fr infester, lat, it infestare] 1 A pustii prin năvăliri Si: a invada, a bântui. 2 A cotropi. 3 A distruge. 4 A contamina cu paraziți dăunători.

INFESTÁ, pers. 3 infestează, vb. I. Tranz. A bântui, a pustii, a nimici; a invada. – Din fr. infester.

INFESTÁ, pers. 3 infestează, vb. I. Tranz. A bântui, a pustii, a nimici; a invada. – Din fr. infester.

INFESTÁ vb. I. tr. (Rar) A bântui, a pustii, a distruge. [< fr. infester, it., lat. infestare].

INFESTÁ vb. tr. (despre paraziți) a pătrunde într-un organism; a contamina. ◊ a bântui, a invada. (< fr. infester, lat. infestare)

A SE INFESTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A contracta o infestație. /<fr. infester, lat. infestare

A INFESTÁ pers. 3 ~eáză tranz. 1) livr. (despre paraziți animali sau vegetali) A face să se infesteze. Omida ~at toți merii. 2) fig. (țări, localități etc.) A pustii prin atacuri violente. /<fr. infester, lat. infestare

infestà v. 1. a bântui o țară cu incursiuni; 2. a pustii, vorbind de animale vătămătoare: lăcustele infestează câmpiile.

*infestéz v. tr. (lat. infestare). Bîntuĭ, stric, pustiesc: Tătariĭ aŭ infestat multe secule Moldova, lupiĭ aŭ infestat satu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infestáre (contaminare, pustiire) s. f., g.-d. art. infestắrii; pl. infestắri

infestáre s. f., g.-d. art. infestării; pl. infestări

infestá (a ~) (a contamina, a pustii) vb., ind. prez. 3 infesteáză

infestá vb., ind. prez. 1 sg. infestéz, 3 sg. și pl. infesteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFESTÁRE s. v. contagiune, contaminare, infectare, infecție, molipsire.

INFESTÁ vb. v. contagia, contamina, infecta, molipsi.

Intrare: infestare
infestare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infestare
  • infestarea
plural
  • infestări
  • infestările
genitiv-dativ singular
  • infestări
  • infestării
plural
  • infestări
  • infestărilor
vocativ singular
plural
Intrare: infesta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • infesta
  • infestare
  • infestat
  • infestatu‑
  • infestând
  • infestându‑
singular plural
  • infestea
  • infestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • infestez
(să)
  • infestez
  • infestam
  • infestai
  • infestasem
a II-a (tu)
  • infestezi
(să)
  • infestezi
  • infestai
  • infestași
  • infestaseși
a III-a (el, ea)
  • infestea
(să)
  • infesteze
  • infesta
  • infestă
  • infestase
plural I (noi)
  • infestăm
(să)
  • infestăm
  • infestam
  • infestarăm
  • infestaserăm
  • infestasem
a II-a (voi)
  • infestați
(să)
  • infestați
  • infestați
  • infestarăți
  • infestaserăți
  • infestaseți
a III-a (ei, ele)
  • infestea
(să)
  • infesteze
  • infestau
  • infesta
  • infestaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)