7 definiții pentru contagiat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contagia vtr [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 238 / P: ~gi-a / Pzi: ~iez / E: fr contagier] 1-2 A (se) contamina (2-3). 3-4 (Fig) A (se) contamina (4-5).

CONTAGIÁ, contagiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) contamina, a (se) molipsi de o boală infecțioasă. [Pr.: -gi-a] – Din fr. contagier.

CONTAGIÁ vb. I. tr., refl. A (se) molipsi, a (se) contamina; a (se) contagiona. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. contagier, it. contagiare].

A CONTAGIÁ ~éz tranz. (persoane) A face să se contagieze; a infecta; a contamina; a molipsi; a umple. /<fr. contagier

A SE CONTAGIÁ mă ~éz intranz. A se îmbolnăvi, venind în contact cu o sursă de infecție; a contacta o boală; a se infecta; a se contamina; a se molipsi; a se umple. /<fr. contagier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contagiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. contagiéz, 3 sg. și pl. contagiáză, 1 pl. contagiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. contagiéze; ger. contagiínd (sil. -gi-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTAGIÁ vb. v. molipsi, (livr.) a (se) infesta, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (S-a ~ de variolă.)

Intrare: contagiat
contagiat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contagiat
  • contagiatul
  • contagiatu‑
  • contagia
  • contagiata
plural
  • contagiați
  • contagiații
  • contagiate
  • contagiatele
genitiv-dativ singular
  • contagiat
  • contagiatului
  • contagiate
  • contagiatei
plural
  • contagiați
  • contagiaților
  • contagiate
  • contagiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contagia

etimologie: