molipsi vtr [At: AR (1829), 111/26 / V: (îrg) ~lefsi, ~lepsi, ~levsi, ~ifsi, ~itfi, ~ivsi, ~lopsi, (reg) ~ifti / E: ngr μόλεψα (aor μόλεύω))] 1 vt (Înv) A face să fie nociv Si: a infecta, a strica, a vicia. 2 vt A transmite cuiva o boală contagioasă Si: a contagia, a contamina. 3 vt A se îmbolnăvi prin contaminare. 4-5 vtr (Fig) (A influența sau) a se lăsa influențat în rău Si: a (se) strica, a (se) vicia.

MOLIPSI, molipsesc, vb. IV. Refl. A se îmbolnăvi prin atingere cu un bolnav; a se contamina. S-a fost molipsit, cînd bîntuia o boală năprasnică. CARAGIALE, O. III 86. Nu ți-am spus, soro, că toți se molipsesc de boala asta? ALECSANDRI, T. 165. ◊ Tranz. (Neobișnuit) S-a ivit o boală nouă ce pe mulți a molipsit. ALECSANDRI, T. 161. ◊ Fig. Curînd n-a lipsit a se molipsi de aerul acestui oraș. NEGRUZZI, S. I 20.

A MOLIPSI ~esc tranz. A face să se molipsească; a contamina; a contagia; a infecta; a umple. /<ngr. mólepsa

A SE MOLIPSI mă ~esc intranz. 1) A se îmbolnăvi venind în contact cu o sursă de infecție; a contracta o boală contagioasă; a se contamina; a contagia; a infecta; a se umple. 2) fig. A căpăta anumite deprinderi (rele) sub influența cuiva. /<ngr. mólepsa

molipsì v. 1. a comunica o boală prin atingere: o oaie molipsește toată turma; 2. fig. a infecta. [Vechiu-rom. molevsì, tras din subst. molevmă].

molefsi v vz molipsi

molepsi v vz molipsi

molevsi v vz molipsi

molifsi v vz molipsi

molifti v vz molipsi

molitfi v vz molipsi

molivsi v vz molipsi

molopsi v vz molipsi

molipsésc v. tr. (ngr. molévo, aor. -vsa, molipsesc; vgr. moláno, spurc). Infectez, transmit o boală: o oaĭe bolnavă molipsește toată turma. V. refl. Mă infectez de o boală: acest copil s’a molipsit de bube de la alțĭ copiĭ. Fig. Ĭaŭ un obiceĭ: de unde te-aĭ molipsit să mințĭ?

molipsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molipsesc, 3 sg. molipsește, imperf. 1 molipseam; conj. prez. 1 sg. să molipsesc, 3 să molipsească

molipsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molipsesc, imperf. 3 sg. molipsea; conj. prez. 3 să molipsească

molipsi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molipsesc, imperf. 3 sg. molipsea; conj. prez. 3 sg. și pl. molipsească

MOLIPSI vb. (MED.) a (se) contagia, a (se) contamina, a (se) infecta, (livr.) a (se) infesta, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (S-a ~ de variolă.)

MOLIPSI vb. (MED.) a (se) contagia, a (se) contamina, a (se) infecta, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (S-a ~ de variolă.)

MOLIPSÍ vb. IV. T r a n z. (Învechit) A face să fie nociv, a s t r i c a, a i n f e c t a, a v i c i a; (sens curent) a transmite cuiva o boală contagioasă, a c o n t a m i n a, a c o n t a g i a. După starea atmosferei să face și smreduirea . . . împărtășindu-se altei vite nu numai prin atingere, ce și prin lucruri molipsite de o vită bolnavă. AR (1829), 11¹/36. Aburul ce iese din hierberea acelor cazane fiind foarte greu și puturos, molefsește atît aerul văzduhului cît și atmosfera, la vreme de epidemie (a. 1831). DOC. EC. 477. Toate boalele acestea.. . aruncă pe bolnav într-o boală adîncă, cu primejdie . . . de a-i molepsi sistemul sînguin. MAN. SĂNĂT. 281/24. Alții, în credința că ortu l-am dat popii Din oftică sau tifos, batistele scoteau. . . La nas și le puneau, Crezînd că-i molipsește mirosurile gropii. MACEDONSKI, O. I, 46. ◊ R e f l. A se îmbolnăvi prin contaminare. Nu te duce.acolo că te molitfești! (va să zică: te molipsești). CODRU-DRĂGUȘANU, C. 23. Curînd n-a lipsit a se molipsi de aerul acestui oraș. NEGRUZZI, S. I, 20. S-a fost molipsit, cînd bîntuia o boală năprasnică. CARAGIALE, O. II, 284. ♦ T r a n z. și r e f l. F i g. A influența sau a se lăsa influențat (în rău); a (se) strica, a (se) vicia. Cei mai mulți boieri. . . molifsiți fiind de firea cea cu totul hrăpelnică a fanarioților. ZILOT, CRON. 68. Numai așa se explică vițiul de care este molipsită viața noastră publică. MAIORESCU, CR. I, 267. – Prez. ind.: molipsesc. - Și: (învechit și regional) molifsi, molivsí (POLIZU, CIHAC, II, 667, TDRG), molitfí, molepsi, molefsI, molevsI (PONTBRIANT, D., DDRF, TDRG), molopsí (KLEIN, D. 216), (regional) molifti (ALR II/I MN 56, 4 182/858) vb. IV. – Din ngr. μόλεψα (aor. lui μόλεύω).