14 definiții pentru indisciplină

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere; p. ext. dezordine. – Din fr. indiscipline.

INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere; p. ext. dezordine. – Din fr. indiscipline.

indisciplină ș/ȚAt: DA / Pl: -ne / E: fr indiscipline, it indisciplina] 1 Lipsă de disciplină. 2 (Pex) Dezordine.

INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere, dezordine. Desfășurînd agitația politică de masă, agitatorii sînt datori să combată manifestările de indisciplină, lipsa de grijă față de avutul obștesc, indolența în rezolvarea cerințelor maselor, abaterile de la linia partidului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 37.

INDISCIPLÍNĂ s.f. Lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine. [Cf. fr. indiscipline].

INDISCIPLÍNĂ s. f. lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine. (< fr. indiscipline)

INDISCIPLÍNĂ f. Lipsă de disciplină. [G.-D. indisciplinei; Sil. -ci-pli-] /<fr. indiscipline

*indisciplínă f., pl. e (fr. indiscipline, d. lat. indisciplina, lipsă de instrucțiune). Lipsă de disciplină: indisciplina soldaților, elevilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

indiscipli (-ci-pli-) s. f., g.-d. art. indisciplinei

indisciplínă s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. indisciplínei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INDISCIPLÍNĂ s. neascultare, nedisciplină, nesupunere, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitranță. (Act de ~.)

INDISCIPLI s. neascultare, nedisciplină, nesupunere, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitranță. (Act de ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INDISCIPLINĂ. Subst. Indisciplină, dezordine, anarhie, neorînduială, debandadă, dezorganizare, haos (fig.); anarhism. Neascultare, neconformism, nonconformism, nesupunere, recalcitranță, încăpățînare, obstinație (livr.), îndărătnicie. Act de indisciplină, abatere de la disciplină, rele, abuz. Neascultător, îndărătnic; nonconformist, neconformist. Anarhist. Adj. Dezordonat, anarhic, neorînduit (rar), dezorganizat, neglijent, haotic (fig.). Neascultățor, nesupus, rău, dezmățat; neconformist, nonconformist, recalcitrant, refractar, protestatar. Încăpățînat, îndărătnic, obstinat (livr.). Vb. A fi indisciplinat (dezordonat, recalcitrant, încăpățînat); a încălca disciplina, a se abate de la disciplină, a comite un act de indisciplină, a săvîrși o abatere de la disciplină. A nu se supune, a nu asculta, a încălca o poruncă; a se încăpățîna, a se îndărătnici, a se obstina (livr.). Adv. (În mod) indisciplinat, nedisciplinat, anarhic, dezorganizat. V. dezacord, dezordine, individualism, împotrivire, încăpățînare, nestăpînire, opoziție, răzvrătire.

Intrare: indisciplină
  • silabație: -ci-pli-nă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiscipli
  • indisciplina
plural
genitiv-dativ singular
  • indiscipline
  • indisciplinei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indisciplisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.