14 definiții pentru indisciplină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere; p. ext. dezordine. – Din fr. indiscipline.

INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere; p. ext. dezordine. – Din fr. indiscipline.

indisciplină ș/ȚAt: DA / Pl: -ne / E: fr indiscipline, it indisciplina] 1 Lipsă de disciplină. 2 (Pex) Dezordine.

INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere, dezordine. Desfășurînd agitația politică de masă, agitatorii sînt datori să combată manifestările de indisciplină, lipsa de grijă față de avutul obștesc, indolența în rezolvarea cerințelor maselor, abaterile de la linia partidului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 37.

INDISCIPLÍNĂ s.f. Lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine. [Cf. fr. indiscipline].

INDISCIPLÍNĂ s. f. lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine. (< fr. indiscipline)

INDISCIPLÍNĂ f. Lipsă de disciplină. [G.-D. indisciplinei; Sil. -ci-pli-] /<fr. indiscipline

*indisciplínă f., pl. e (fr. indiscipline, d. lat. indisciplina, lipsă de instrucțiune). Lipsă de disciplină: indisciplina soldaților, elevilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indisciplínă (-ci-pli-) s. f., g.-d. art. indisciplínei

indisciplínă s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. indisciplínei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDISCIPLÍNĂ s. neascultare, nedisciplină, nesupunere, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitranță. (Act de ~.)

INDISCIPLI s. neascultare, nedisciplină, nesupunere, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitranță. (Act de ~.)

Indisciplină ≠ disciplină


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INDISCIPLINĂ. Subst. Indisciplină, dezordine, anarhie, neorînduială, debandadă, dezorganizare, haos (fig.); anarhism. Neascultare, neconformism, nonconformism, nesupunere, recalcitranță, încăpățînare, obstinație (livr.), îndărătnicie. Act de indisciplină, abatere de la disciplină, rele, abuz. Neascultător, îndărătnic; nonconformist, neconformist. Anarhist. Adj. Dezordonat, anarhic, neorînduit (rar), dezorganizat, neglijent, haotic (fig.). Neascultățor, nesupus, rău, dezmățat; neconformist, nonconformist, recalcitrant, refractar, protestatar. Încăpățînat, îndărătnic, obstinat (livr.). Vb. A fi indisciplinat (dezordonat, recalcitrant, încăpățînat); a încălca disciplina, a se abate de la disciplină, a comite un act de indisciplină, a săvîrși o abatere de la disciplină. A nu se supune, a nu asculta, a încălca o poruncă; a se încăpățîna, a se îndărătnici, a se obstina (livr.). Adv. (În mod) indisciplinat, nedisciplinat, anarhic, dezorganizat. V. dezacord, dezordine, individualism, împotrivire, încăpățînare, nestăpînire, opoziție, răzvrătire.

Intrare: indisciplină
  • silabație: -ci-pli-nă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiscipli
  • indisciplina
plural
genitiv-dativ singular
  • indiscipline
  • indisciplinei
plural
vocativ singular
plural

indisciplină

etimologie: