opțiuni
  • info

13 definiții pentru insubordonare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSUBORDONARE, insubordonări, s. f. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. – In1- + subordonare (probabil după fr. insubordination).

INSUBORDONARE, insubordonări, s. f. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. – In1- + subordonare (probabil după fr. insubordination).

insubordonare sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 161, 8/12 / V: ~din~ / Pl: ~nări / E: in- + subordonare] Nesupunere la ordinele autorităților Si: indisciplină, insubordonație, neascultare, nesubordonare.

INSUBORDONARE, insubordonări, s. f. (Rar) Nesupunere la ordinele autorităților superioare; neascultare, indisciplină. Act de insubordonare.

INSUBORDONARE s.f. (Rar) Nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. [Cf. fr. insubordination].

INSUBORDONARE s. f. nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. (după fr. insubordination)

INSUBORDONARE ~ări f. Refuz de a se supune ordinelor celor superiori; nesupunere; neascultare. /in- + subordonare

insubordinare sf vz insubordonare

*insubordinațiúne f. (in- și subordinațiune). Lipsă de subordinațiune, nesupunere: spirit de insubordinațiune. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

insubordonare (desp. -su-bor-/-sub-or-) s. f., g.-d. art. insubordonării; pl. insubordonări

!insubordonare (-su-bor-/-sub-or-) s. f., g.-d. art. insubordonării; pl. insubordonări

insubordonare s. f. (sil. mf. -sub-) subordonare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSUBORDONARE s. v. indisciplină, neascultare, nedisciplină, nesupunere.

insubordonare s. v. INDISCIPLINĂ. NEASCULTARE. NEDISCIPLINĂ. NESUPUNERE.

Intrare: insubordonare
insubordonare substantiv feminin
  • silabație: in-su-bor-, in-sub-or- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insubordonare
  • insubordonarea
plural
  • insubordonări
  • insubordonările
genitiv-dativ singular
  • insubordonări
  • insubordonării
plural
  • insubordonări
  • insubordonărilor
vocativ singular —
plural —
insubordinare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

insubordonare, insubordonărisubstantiv feminin

etimologie:
  • In (1.)- + subordonare (probabil după limba franceză insubordination). DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.