13 definiții pentru indecent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic, licențios. – Din fr. indécent, lat. indecens, -ntis.

INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic, licențios. – Din fr. indécent, lat. indecens, -ntis.

indecent, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~nți, ~e / E: fr indecent, it indecente, lat indecens, -ntis] 1-2 Care (încalcă sau) contrazice legile decenței Si: impudic, necuviincios, nerușinat.

INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios.

INDECÉNT, -Ă adj. Lipsit de decență; necuviincios, nerușinat. [Cf. fr. indécent, it. indecente, lat. indecens].

INDECÉNT, -Ă adj. lipsit de decență; necuviincios, nerușinat, impudic. (< fr. indécent, lat. indecens)

INDECÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este decent; lipsit de decență; impudic; nerușinat. /<fr. indécent

*indecént, -ă adj. (lat. indecens, -éntis). Care nu e decent, necuviincĭos. Adv. În mod indecent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indecént adj. m., pl. indecénți; f. indecéntă, pl. indecénte

indecént adj. m., pl. indecénți f. sg. indecéntă, pl. indecénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDECENT adj. deșănțat, imoral, impudic, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slîobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă, o atitudine ~.)

Indecent ≠ cuviincios, decent, politicos

Intrare: indecent
indecent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indecent
  • indecentul
  • indecentu‑
  • indecentă
  • indecenta
plural
  • indecenți
  • indecenții
  • indecente
  • indecentele
genitiv-dativ singular
  • indecent
  • indecentului
  • indecente
  • indecentei
plural
  • indecenți
  • indecenților
  • indecente
  • indecentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indecent

etimologie: