inconvenient sn [At: COSTINESCU / P: ~ni-ent / Pl: ~e / E: fr inconvénient, lat inconveniens, -tis] 1 Neajuns. 2 Dezavantaj. 3 Dificultate. 4 Obstacol.

inconveniență sf [At: RALEA, E. O. 358 / P: ~ni-en~ / Pl: ~țe / E: fr inconvenance] 1 Neajuns. 2 Dezavantaj. 3 Dificultate. 4 Obstacol.

* CONVENIENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Potrivire, conformitate ¶ 2 Bună cuviință ¶ ¶ C. INCONVENIENȚĂ [fr.].

INCONVENIENT, inconveniente, s. n. Neajuns; piedică, dificultate. A mai rămas un singur inconvenient... pe care nu-l poate îndepărta, nimeni. SAHIA, N. 115. Lipsa de uniformitate în proiect nu i se pare a fi un inconvenient. La ODOBESCU, S. II 324. – Pronunțat: -ni-ent.

CONVENIENȚĂ, convenițe, s. f. Regulă de purtare împusă de o anumită societate, în special de cea feudală și de cea capitalistă. ♦ Căsătorie de conveniță = căsătorie la care se ține seamă numai de interese materiale și familiale. [Pr.: -ni-en-] – Fr. convenance (it. convenienza).

INCONVENIENT s.n. Neajuns, dezavantaj; piedică, dificultate. [Pron. -ni-ent. / < fr. inconvénient, it. inconveniente].

INCONVENIENT s. n. 1. neajuns, dezavantaj. 2. piedică, dificultate. (< fr. inconvénient, lat. inconveniens)

INCONVENIENȚĂ s. f. 1. deranj; pagubă. 2. necuviință. (< it. inconvenienza)

INCONVENIENT ~e n. Situație nefavorabilă față de cineva; neajuns, dezavantaj; dificultate. /<fr. inconvénient, lat. inconveniens, ~ntis

inconvenient n. neajuns.

*inconveniént, -ă adj. (lat. in-convéniens, -éntis). Care nu e convenient, care nu convine, necuviincĭos. S. n., pl. e. Lucru care nu convine, defect: casă plină de inconveniente. Adv. În mod inconvenient.

*inconveniénță f., pl. e (lat. in-convenientia). Lipsă de conveniență, necuviință. Faptă inconvenientă.

inconvenient (desp. -ni-ent) s. n., pl. inconveniente

inconveniență (desp. -ni-en-) s. f., g.-d. art. inconvenienței; pl. inconveniențe

inconvenient (-ni-ent) s. n., pl. inconveniente

inconveniență (-ni-en-) s. f., g.-d. art. inconvenienței; pl. inconveniențe

inconvenient s. n. (sil. -ni-ent), pl. inconveniente

inconveniență s. f., pl. inconveniențe

INCONVENIENT s. 1. v. dificultate. 2. v. dezavantaj.

INCONVENIENT s. 1. dificultate, greutate, impas, impediment, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit un mare ~.) 2. dezavantaj, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.)