CONVENIENȚĂ, convenițe, s. f. Regulă de purtare împusă de o anumită societate, în special de cea feudală și de cea capitalistă. ♦ Căsătorie de conveniță = căsătorie la care se ține seamă numai de interese materiale și familiale. [Pr.: -ni-en-] – Fr. convenance (it. convenienza).