2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inconștient, ~ă [At: LM / P: ~ști-ent / V: ~nsci~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr inconscient] 1-2 smf, a (Om) care nu este conștient Si: (itî) inconștiu (1-2). 3-4 a, av (Care este făcut) fără participarea conștientă a voinței Si: (itî) inconștiu (3-4).

INCONȘTIÉNT, -Ă, inconștienți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. Activitate psihică a omului de care el nu-și dă seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. inconscient (după conștient).

INCONȘTIÉNT, -Ă, inconștienți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut cunoștința, care nu e conștient, lipsit de conștiință de sine (ca urmare a unei stări patologice). Pacientul era inconștient. 2. Lipsit de conștiință, care n-are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte. Își blestema în gînd inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. REBREANU, R. II 47. ♦ (Despre un act, o faptă) Făcut de cineva fără să-și dea seama de ceea ce face; involuntar. Gest inconștient. ◊ (Adverbial) Buzele i se mișcau încet, inconștient, parcă șopteau. VLAHUȚĂ, O. A. III 91. – Pronunțat: -ști-ent.

INCONȘTIÉNT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința. 2. Lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității. ♦ (Despre acțiuni) Făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar. // s.n. Activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței. [Pron. -ști-ent. / cf. fr. inconscient].

INCONȘTIÉNT, -Ă I. adj. (și s. m. f.) 1. care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința. 2. lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității. ◊ făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar. II. s. n. activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței. (< fr. inconscient)

INCONȘTIÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care nu este conștient; fără cunoștință. 2) și adverbial Care nu-și dă seama de ceea ce face; lipsit de conștiință; fără judecată. 3) și adverbial (despre acțiuni, lucruri etc.) Care este făcut fără participarea conștiinței sau a voinței; efectuat din instinct; instinctiv; mașinal; automat; involuntar; mecanic. [Sil. -con-ști-ent] /<lat. inconsciens, ~ntis, fr. inconscient

*inconștiént, -énță, V. inconscient, -énță.

inconscient, ~ă a vz inconștient

inconscient a. 1. ce se face fără a-și da seamă; 2. care n’are conștiință de sine. ║ n. filozofia inconscientului.

*inconsciént și (ob.) -știént, -ă adj. (fr. inconscient, după lat. in-cónscius). Care nu e conștient, care nu pricepe ce face: nebunu e inconscient. Făcut fără să-țĭ daĭ samă: fapt inconștient. S. n., pl. e Lucru despre care n’aĭ conștiință. Adv. În mod inconștient.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inconștiént2 (-ști-ent) s. n.

inconștiént1 (-ști-ent) adj. m., pl. inconștiénți; f. inconștiéntă, pl. inconștiénte

inconștiént adj. m. conștient


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCONȘTIÉNT adj., adv. 1. adj. v. leșinat. 2. adj. v. automat. 3. adv. automat. 4. adj. v. instinctiv. 5. adj. v. iresponsabil.

INCONȘTIENT adj., adv. 1. adj. leșinat, (Transilv.) petrecut. (A avut o criză și este ~.) 2. adj. automat, automatic, instinctiv, mașinal, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) 3. adv. automat, automatic, mașinal, mașinalicește, mecanic, reflex, (înv.) mecanicește. (Merge ~.) 4. adj. instinctual, instinctiv. (Reflexe ~.) 5. adj. iresponsabil. (Faptă ~.)

Inconștient ≠ conștient

Intrare: inconștient (adj.)
inconștient1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ști-ent
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inconștient
  • inconștientul
  • inconștientu‑
  • inconștientă
  • inconștienta
plural
  • inconștienți
  • inconștienții
  • inconștiente
  • inconștientele
genitiv-dativ singular
  • inconștient
  • inconștientului
  • inconștiente
  • inconștientei
plural
  • inconștienți
  • inconștienților
  • inconștiente
  • inconștientelor
vocativ singular
plural
inconscient
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: inconștient (s.n.)
inconștient2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: -ști-ent
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inconștient
  • inconștientul
  • inconștientu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • inconștient
  • inconștientului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inconștient (adj.) inconscient

  • 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: conștient un exemplu
    exemple
    • Pacientul era inconștient.
      surse: DLRLC
  • 2. adesea adverbial Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Își blestema în gînd inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. REBREANU, R. II 47.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: automat instinctiv involuntar 2 exemple
      exemple
      • Gest inconștient.
        surse: DLRLC
      • Buzele i se mișcau încet, inconștient, parcă șopteau. VLAHUȚĂ, O. A. III 91.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba franceză inconscient (după conștient).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

inconștient (s.n.)

  • 1. psihologie (La Freud) Instinctele reprimate ale persoanei și dorințele, ideile, imaginile asociate lor și inaccesibile direct conștiinței.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. filosofie (La E. von Hartmann) Principiu unic față de care conștiința este numai o manifestare.
    surse: DEX '09
  • 3. limba franceză inconscient (după conștient).
    surse: DEX '09 DN

etimologie: