10 definiții pentru inconștient (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
inconștient, ~ă [At: LM / P: ~ști-ent / V: ~nsci~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr inconscient] 1-2 smf, a (Om) care nu este conștient Si: (itî) inconștiu (1-2). 3-4 a, av (Care este făcut) fără participarea conștientă a voinței Si: (itî) inconștiu (3-4).
INCONȘTIENT, -Ă, inconștienți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. Activitate psihică a omului de care el nu-și dă seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. inconscient (după conștient).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INCONȘTIENT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința. 2. Lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității. ♦ (Despre acțiuni) Făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar. // s.n. Activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței. [Pron. -ști-ent. / cf. fr. inconscient].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCONȘTIENT, -Ă I. adj. (și s. m. f.) 1. care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința. 2. lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității. ◊ făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar. II. s. n. activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței. (< fr. inconscient)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*inconștiént, -énță, V. inconscient, -énță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
inconscient a. 1. ce se face fără a-și da seamă; 2. care n’are conștiință de sine. ║ n. filozofia inconscientului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*inconsciént și (ob.) -știént, -ă adj. (fr. inconscient, după lat. in-cónscius). Care nu e conștient, care nu pricepe ce face: nebunu e inconscient. Făcut fără să-țĭ daĭ samă: fapt inconștient. S. n., pl. e Lucru despre care n’aĭ conștiință. Adv. În mod inconștient.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
inconștient2 (desp. -ști-ent) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
inconștient2 (-ști-ent) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
inconștient.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: -ști-ent
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
inconștientsubstantiv neutru
- 1. (La Freud) Instinctele reprimate ale persoanei și dorințele, ideile, imaginile asociate lor și inaccesibile direct conștiinței. DEX '09 DN
- 2. (La E. von Hartmann) Principiu unic față de care conștiința este numai o manifestare. DEX '09
- 3. inconscient (după conștient). DEX '09 DN