2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCISÍV1, incisivi, s. m. (Și în sintagma dinți incisivi) Fiecare dintre dinții lați, cu rădăcinile neramificate, aflați în planul anterior al arcadelor dentare, sus și jos, și folosiți pentru tăierea alimentelor. – Din fr. incisive.

INCISÍV1, incisivi, s. m. (Și în sintagma dinți incisivi) Fiecare dintre dinții lați, cu rădăcinile neramificate, aflați în planul anterior al arcadelor dentare, sus și jos, și folosiți pentru tăierea alimentelor. – Din fr. incisive.

INCISÍV2, -Ă, incisivi, -e, adj. Pătrunzător; tăios, mușcător. Stil incisiv. – Din fr. incisif.

INCISÍV2, -Ă, incisivi, -e, adj. Pătrunzător; tăios, mușcător. Stil incisiv. – Din fr. incisif.

incisiv1 sm, a [At: CONTEMP. 1948, nr. 112, 14/4 / Pl: ~i / E: fr incisive] 1-2 (Dinte) lat, cu rădăcinile neramificate, aflat în planul anterior al arcadelor dentare, sus și jos, folosit pentru tăierea alimentelor.

incisiv2, ~ă a [At: MAIORESCU, D. 137 / Pl: ~i, ~e / E: fr incisif] (D. un evaluator, judecător) 1 Pătrunzător. 2 Foarte sever. 3 Foarte critic.

INCISÍV, -Ă, incisivi, -e, adj. (Mai ales în expr.) Dinți incisivi (și substantivat, m.) = dinții lați din față, destinați să taie alimentele; dinți tăietori. ♦ Fig. Tăios, mușcător. V. caustic. Ton incisiv.

INCISÍV, -Ă adj. Tăios, mușcător. ♦ Dinți incisivi (și s.m.) = cei patru dinți din față care taie alimentele. [Var. inciziv, -ă adj. / < fr. incisif].

INCISÍV2, -Ă adj. (fig.; despre vorbe, stil) pătrunzător, mușcător, sarcastic. (< fr. incisif)

INCISÍV1 s. m. cei patru dinți din față care taie alimentele. (< it. incisive)

INCISÍV1 ~ă (~i, ~e): Dinți ~i dinții din față (opt la număr) care servesc la mușcarea și mărunțirea alimentelor. /<fr. incisif, lat. incisivus

INCISÍV2 ~ă (~i, ~e) (despre vorbe, stil) Care conține aluzii răutăcioase; mușcător; pișcător; usturător; înțepător. /<fr. incisif, lat. incisivus

inciziv a. care taie: dinți incizivi, cei dinainte destinați a tăia alimentele; 2. fig. mușcător, satiric: stil inciziv.

*incizív, -ă adj. (fr. incisif, d. lat. incísus, part. d. in-cido, -cídere, a tăĭa în. V. inciziune, ucid). Care servește la tăĭat: dințĭ incizivĭ (care-s în față, patru jos și patru sus). Fig. Mușcător, pătrunzător, vehement: stil, discurs inciziv. Adv. A scrie inciziv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incisív1 adj. m., pl. incisívi; f. incisívă, pl. incisíve

incisív adj. m., s. m., pl. incisívi; f. sg. incisívă, pl. incisíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCISÍV adj. v. batjocoritor, epigramatic, sarcastic, satiric.

incisiv adj. v. BATJOCORITOR. EPIGRAMATIC. SARCASTIC. SATIRIC.

Intrare: incisiv (adj.)
incisiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incisiv
  • incisivul
  • incisivu‑
  • incisi
  • incisiva
plural
  • incisivi
  • incisivii
  • incisive
  • incisivele
genitiv-dativ singular
  • incisiv
  • incisivului
  • incisive
  • incisivei
plural
  • incisivi
  • incisivilor
  • incisive
  • incisivelor
vocativ singular
plural
inciziv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inciziv
  • incizivul
  • incizivu‑
  • incizi
  • inciziva
plural
  • incizivi
  • incizivii
  • incizive
  • incizivele
genitiv-dativ singular
  • inciziv
  • incizivului
  • incizive
  • incizivei
plural
  • incizivi
  • incizivilor
  • incizive
  • incizivelor
vocativ singular
plural
Intrare: incisiv (dinte)
incisiv2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incisiv
  • incisivul
  • incisivu‑
plural
  • incisivi
  • incisivii
genitiv-dativ singular
  • incisiv
  • incisivului
plural
  • incisivi
  • incisivilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incisiv (adj.) inciziv

etimologie:

incisiv (dinte)

  • 1. (în) sintagmă (Dinți incisivi) Fiecare dintre dinții lați, cu rădăcinile neramificate, aflați în planul anterior al arcadelor dentare, sus și jos, și folosiți pentru tăierea alimentelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: