12 definiții pentru incisiv (dinte)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCISÍV1, incisivi, s. m. (Și în sintagma dinți incisivi) Fiecare dintre dinții lați, cu rădăcinile neramificate, aflați în planul anterior al arcadelor dentare, sus și jos, și folosiți pentru tăierea alimentelor. – Din fr. incisive.

INCISÍV1, incisivi, s. m. (Și în sintagma dinți incisivi) Fiecare dintre dinții lați, cu rădăcinile neramificate, aflați în planul anterior al arcadelor dentare, sus și jos, și folosiți pentru tăierea alimentelor. – Din fr. incisive.

incisiv1 sm, a [At: CONTEMP. 1948, nr. 112, 14/4 / Pl: ~i / E: fr incisive] 1-2 (Dinte) lat, cu rădăcinile neramificate, aflat în planul anterior al arcadelor dentare, sus și jos, folosit pentru tăierea alimentelor.

INCISÍV, -Ă, incisivi, -e, adj. (Mai ales în expr.) Dinți incisivi (și substantivat, m.) = dinții lați din față, destinați să taie alimentele; dinți tăietori. ♦ Fig. Tăios, mușcător. V. caustic. Ton incisiv.

INCISÍV, -Ă adj. Tăios, mușcător. ♦ Dinți incisivi (și s.m.) = cei patru dinți din față care taie alimentele. [Var. inciziv, -ă adj. / < fr. incisif].

INCISÍV1 s. m. cei patru dinți din față care taie alimentele. (< it. incisive)

INCISÍV1 ~ă (~i, ~e): Dinți ~i dinții din față (opt la număr) care servesc la mușcarea și mărunțirea alimentelor. /<fr. incisif, lat. incisivus

inciziv a. care taie: dinți incizivi, cei dinainte destinați a tăia alimentele; 2. fig. mușcător, satiric: stil inciziv.

*incizív, -ă adj. (fr. incisif, d. lat. incísus, part. d. in-cido, -cídere, a tăĭa în. V. inciziune, ucid). Care servește la tăĭat: dințĭ incizivĭ (care-s în față, patru jos și patru sus). Fig. Mușcător, pătrunzător, vehement: stil, discurs inciziv. Adv. A scrie inciziv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incisív adj. m., s. m., pl. incisívi; f. sg. incisívă, pl. incisíve

Intrare: incisiv (dinte)
incisiv2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incisiv
  • incisivul
  • incisivu‑
plural
  • incisivi
  • incisivii
genitiv-dativ singular
  • incisiv
  • incisivului
plural
  • incisivi
  • incisivilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incisiv (dinte)

  • 1. (în) sintagmă (Dinți incisivi) Fiecare dintre dinții lați, cu rădăcinile neramificate, aflați în planul anterior al arcadelor dentare, sus și jos, și folosiți pentru tăierea alimentelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: