13 definiții pentru incendia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCENDIÁ, incendiez, vb. I. Tranz. A da foc, a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge). ♦ Fig. A ațâța la război, la revoltă, a îndemna la acțiuni violente. [Pr.: -di-a] – Din fr. incendier.

INCENDIÁ, incendiez, vb. I. Tranz. A da foc, a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge). ♦ Fig. A ațâța la război, la revoltă, a îndemna la acțiuni violente. [Pr.: -di-a] – Din fr. incendier.

incendia [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 173 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr incendier] 1 vt(a) A da foc (unei clădiri, păduri etc.) Vz a aprinde. 2 vt(a) (Fig; rar) A da o culoare roșu aprins. 3 vr (Nob) A se înroși la față. 4-5 vt(a) (Fig) A îndemna (la războaie sociale sau) la acțiuni violente.

INCENDIÁ, incendiez, vb. I. Tranz. 1. A pune, a da foc (unui lucru), a aprinde (cu scopul de a provoca pagube). Fasciștii germani au incendiat totul, sat cu sat, casă cu casă. STANCU, U.R.S.S. 84. ♦ Fig. A provoca un război, o conflagrație; a ațîța spiritele, a incita, a îndemna la acțiuni violente, la războaie de cotropire etc. 2. Fig. A colora în roșu, a împurpura. Dincolo de marginile satului apusul incendiază cîmpiile cu mari flăcări roșiatice. BOGZA, C. O. 395. Pe dealul de dincolo de iazul lui Măciucă se arăta soarele mare, roș-înfocat, incendiind apa, umplînd valea de pulbere de aur. SADOVEANU, O. VI 175. Soarele cade spre apus, incendiind sus ferestrele. CAMIL PETRESCU, T. II 173. – Pronunțat: -di-a.

INCENDIÁ vb. I. tr. 1. A da foc, a provoca un incendiu. ♦ (Fig.) A începe un război. ♦ A ațâța, a îndemna la violențe. 2. (Fig.) A împurpura. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. incendier, it. incendiare, lat. incendere].

INCENDIÁ vb. tr. 1. a da foc, a provoca un incendiu. ◊ (fig.) a începe un război. ◊ a ațâța, a îndemna la violențe. 2. (fig.) a împurpura. (< fr. incendier)

A INCENDIÁ ~éz tranz. 1) A supune acțiunii unui incendiu; a face să ardă; a aprinde. 2) fig. rar (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a instiga; a incita; a provoca; a porni. 3) fig. A face să devină roșu-aprins (ca văpaia); a înroși tare; a învăpăia. Soarele a incendiat orizontul. [Sil. -di-a] /<fr. incendier

incendià v. 1. a da foc unei clădiri, păduri, etc.; 2. fig. a excita la revoltă.

*incendiéz v. tr. (fr. incendier; it. incendiare, d. incendere, a aprinde. V. încing. Daŭ foc uneĭ case, uneĭ pădurĭ ș. a. cu scopu de a face răŭ. Fig. Răscol, revolt: a incendia satele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incendiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 incendiáză, 1 pl. incendiém (-di-em); conj. prez. 3 să incendiéze; ger. incendiínd (-di-ind)

incendiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. incendiéz, 3 sg. și pl. incendiáză, 1 pl. incendiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. incendiéze; ger. incendiínd (sil. -di-ind)

incendia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. incendiază, 1 pl. incendiem, ger. incendiind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCENDIÁ vb. a aprinde. (A ~ un imobil.)

INCENDIA vb. a aprinde. (A ~ un imobil.)

Intrare: incendia
  • silabație: -di-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incendia
  • incendiere
  • incendiat
  • incendiatu‑
  • incendiind
  • incendiindu‑
singular plural
  • incendia
  • incendiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incendiez
(să)
  • incendiez
  • incendiam
  • incendiai
  • incendiasem
a II-a (tu)
  • incendiezi
(să)
  • incendiezi
  • incendiai
  • incendiași
  • incendiaseși
a III-a (el, ea)
  • incendia
(să)
  • incendieze
  • incendia
  • incendie
  • incendiase
plural I (noi)
  • incendiem
(să)
  • incendiem
  • incendiam
  • incendiarăm
  • incendiaserăm
  • incendiasem
a II-a (voi)
  • incendiați
(să)
  • incendiați
  • incendiați
  • incendiarăți
  • incendiaserăți
  • incendiaseți
a III-a (ei, ele)
  • incendia
(să)
  • incendieze
  • incendiau
  • incendia
  • incendiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incendia

  • 1. A da foc, a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aprinde un exemplu
    exemple
    • Fasciștii germani au incendiat totul, sat cu sat, casă cu casă. STANCU, U.R.S.S. 84.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A colora în roșu.
    surse: DLRLC DN sinonime: împurpura învăpăia 3 exemple
    exemple
    • Dincolo de marginile satului apusul incendiază cîmpiile cu mari flăcări roșiatice. BOGZA, C. O. 395.
      surse: DLRLC
    • Pe dealul de dincolo de iazul lui Măciucă se arăta soarele mare, roș-înfocat, incendiind apa, umplînd valea de pulbere de aur. SADOVEANU, O. VI 175.
      surse: DLRLC
    • Soarele cade spre apus, incendiind sus ferestrele. CAMIL PETRESCU, T. II 173.
      surse: DLRLC

etimologie: