3 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÁILEA adv. v. încaltea.

ÎNCÁLTE adv. v. încaltea.

ÎNCÁLTEA adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem. [Var.: încálte, încáilea adv.] – Încă + alta.

ÎNCÁLTEA adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem. [Var.: încálte, încáilea adv.] – Încă + alta.

ÎNCĂLȚÁ, încálț, vb. I. 1. Refl. A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. ◊ Tranz. Încalță copilul. 2. Tranz. A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. 3. Tranz. Fig. A înșela, a păcăli. – Lat. incalceare.

ÎNCĂLȚÁ, încálț, vb. I. 1. Refl. A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. ◊ Tranz. Încalță copilul. 2. Tranz. A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. 3. Tranz. Fig. A înșela, a păcăli. – Lat. incalceare.

încalțe av [At: Da ms / V: ~ailete, ~telea, ~lete, ~a, ~căletea, ~călețe, ~călte / E: încă + alta] (Reg) 1 Cel puțin. 2 Măcar.

încălța [At: ALECSANDRI, P. P. 316 / (înv) ~cul~ / Pzi: înca / E: ml *incalciare] 1-2 vtr A (-și) pune încălțămintea. 3-4 vt (Pex) A cumpăra (sau a da) cuiva încălțăminte. 5 vt A monta șine metalice pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. 6 vt (Pfm) A înșela. 7 vr (Pop; îe) A se ~ (cu cineva) A face cunoștință cu o persoană dezagreabilă, de care nu mai poți scăpa. 8-9 vti (Pop; îe) A ~ o căsătorie A face o mezalianță. 10 vt (Înv; arg) A aresta. 11 vt (Înv; îe) Încalț-o de aici! Pleacă! 12 vt (Înv; arg; îe) A ~-o A scăpa din mâna poliției.

ÎNCÁLTEA adv. (Mold.; și în forma încalte) Măcar, cel puțin, barem, încai. Apoi dacă-i vorba așa, să iei după cît muncești, las’ pe noi! Asta, încaltea, ar fi o rînduială! CAMILAR, TEM. 31. Aiasta încalte mi-o plăcut! C. PETRESCU, R. DR. 17. Cînd ai avea încaltea un cal bun, calea-valea, dar, cu mîrțogul ista, îți duc vergile. CREANGĂ, P. 203. De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieții mele. EMINESCU, O. I 54. – Variante: încálte, încáilea (SADOVEANU, M. C. 206, FILIMON, C. 129) adv.

ÎNCĂLȚÁ, încálț, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A-și trage, a-și pune încălțămintea în picior. Se incălță cu opinci și-și așeză în desagi straie de schimb și ciuboțele. SADOVEANU, B. 105. Ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25. Cu cizme roși se-ncalță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 333. ◊ Tranz. (Complementul indică încălțămintea) Cătana Cîndu-i vine porunca Își desculță opinca Și încalță păpucul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. Să-ncălțăm opinci. Iarna grea ne năpădește, Frunza-n codru se rărește. ALECSANDRI, P. P. 316. ◊ (Complementul indică piciorul) Mi-a cere piei de zmeu Să-ncalțe piciorul său, Că de capră Lesne crapă. ALECSANDRI, P. P. 363. ◊ (Complementul indică persoana) L-a-ncălțat C-o păreche de ciobote. MARIAN, S. 233. 2. Tranz. (Cu privire la roți, la tălpile săniei etc.) A lega cu șine de fier; a fereca. Am cumpărat de la oraș un car nou, pe care ni l-a încălțat cu fier meșterul satului. STANCU, D. 230. 3. Tranz. Fig. A înșela, a păcăli. Zice puține cuvinte, și, deși urmînd după calapoadele vechi oratorice, reușește totuși să-i încalțe pe toți! CARAGIALE, S. U. 59.

ÎNCÁLTEA adv. pop. (atribuie celor spuse o ultimă restricție admisibilă) Cel puțin; măcar; barem. /încă + alte

A ÎNCĂLȚÁ încálț tranz. 1) (pantofi, ghete, cizme etc.) A trage pe picioare; a pune în picioare. ~ bocancii. 2) (persoane) A introduce cu picioarele în încălțăminte. ~ copilul. 3) A asigura cu încălțăminte. ~ familia. 4) (roți de căruță, tălpi de sanie etc.) A înzestra cu șine de fier; a șinui. 5) fig. fam. A face să vadă lucrurile altfel decât sunt în realitate, păcălind cu abilitate; a îmbrobodi. /<lat. incalceare

încalte(a) adv. V. încai: încaltea când ai fi și tu ceva CR.

încălțà v. 1. a pune încălțăminte; 2. a pune ciolane la roate; 3. fig. a înșela, a păcăli: l’am încălțat. [Lat. INCALCIARE].

încálț, a -călțá v. tr. (lat. calciare saŭ in-calciare îld. calceare, a încălța. d. calx, călcîĭ; it. calzare, pv. caussar, fr. chausser, sp. calcar, pg. calçar. V. calc, colțun, des-calț, des-culț). Pun încplțămintea în picĭoare: a încălța un copil. Fig. Fam. Păcălesc, înșel: m’a încălțat cu doĭ francĭ. V. refl. Îmĭ pun încălțămintea în picĭoare: mă încalț cu cizmele (maĭ uzitat îmĭ pun cizmele). Cp. cu înșel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încălța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înca, 2 sg. încalți, 3 încalță; conj. prez. 1 sg. să înca, 3 să încalțe; imper. 2 sg. afirm. încalță

încălța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încalț, 3 încalță

încălțá vb., ind. prez. 1 sg. încálț, 3 sg. și pl. încálță

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÁLTEA adv. v. barem, măcar.

ÎNCĂLȚÁ vb. a(-și) pune, a(-și) trage. (Își ~ bocancii.)

ÎNCĂLȚÁ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

încălța vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

ÎNCĂLȚA vb. a(-și) pune, a(-și) trage. (Își ~ bocancii.)

A (se) încălța ≠ a (se) descălța

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încălțá (încálț, încălțát), vb.1. A pune încălțări în picioare. – 2. A pune șină de fier pe o roată. – 3. A înșela pe cineva, a-l manevra după bunul plac. – Mr. ncalțu, megl. ancalț, istr. ăncoț. Lat. incalciāre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 806; Candrea-Dens., 224; REW 1497; DAR); cf. it. (in)calzare, prov. (en)caussar, fr. chausser, sp. (en)calzar, port. (en)calçar; cf. și descălța.Der. încălțat, adj. (faptul de a se încălța; prost, netot); încălțare, s. f. (faptul de a încălța), cf. mr. ncălțare (după Pușcariu 807, din lat. *calceare); încălțăminte (var. călțămînt, călțăminte), s. f. (încălțări, pantofi), probabil din lat. calceamentum direct (Pușcariu 263; Candrea-Dens., 223; REW 1496), cf. it. calzamento, fr. chaussement, sp. calzamiento, port. calçamento; încălție, s. f. (înv., încălțăminte); încălței, s. m. pl. (pantofi); încălțător, s. n. (lingură de pantofi); încălțelar, s. m. (Bucov., pantofar).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încálte, (încalete), adv. – Măcar, cel puțin: „Încaleté le-o dat de lucru”; „Amu, apoi săturați-vă încalte de lapte” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 298). – Din încă + alta (Scriban, DEX, MDA).

încálete, (încalte), adv. – Măcar, cel puțin: „Încaleté le-o dat de lucru”. – Încă + alta.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

încălța, încalț v. t. 1. a prinde / a aresta un infractor. 2. a condamna la închisoare. 3. a convinge (pe cineva) să accepte realitățile așa cum îi sunt înfățișate, împiedicîndu-l să vadă adevăratul lor aspect; a înșela. 4. a da cuiva o sarcină de serviciu neplăcută. 5. a recruta.

Intrare: încaltea
încaltea adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • încaltea
  • ‑ncaltea
încailea adverb
adverb (I8)
  • încailea
  • ‑ncailea
încălețe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încăletea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
caltea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încalte adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • încalte
  • ‑ncalte
încălte adverb
adverb (I8)
  • încălte
  • ‑ncălte
încalete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încailete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încaltelea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încalțe
încalțe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încălța
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încălța
  • ‑ncălța
  • încălțare
  • ‑ncălțare
  • încălțat
  • ‑ncălțat
  • încălțatu‑
  • ‑ncălțatu‑
  • încălțând
  • ‑ncălțând
  • încălțându‑
  • ‑ncălțându‑
singular plural
  • încalță
  • ‑ncalță
  • încălțați
  • ‑ncălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înca
  • ‑nca
(să)
  • înca
  • ‑nca
  • încălțam
  • ‑ncălțam
  • încălțai
  • ‑ncălțai
  • încălțasem
  • ‑ncălțasem
a II-a (tu)
  • încalți
  • ‑ncalți
(să)
  • încalți
  • ‑ncalți
  • încălțai
  • ‑ncălțai
  • încălțași
  • ‑ncălțași
  • încălțaseși
  • ‑ncălțaseși
a III-a (el, ea)
  • încalță
  • ‑ncalță
(să)
  • încalțe
  • ‑ncalțe
  • încălța
  • ‑ncălța
  • încălță
  • ‑ncălță
  • încălțase
  • ‑ncălțase
plural I (noi)
  • încălțăm
  • ‑ncălțăm
(să)
  • încălțăm
  • ‑ncălțăm
  • încălțam
  • ‑ncălțam
  • încălțarăm
  • ‑ncălțarăm
  • încălțaserăm
  • ‑ncălțaserăm
  • încălțasem
  • ‑ncălțasem
a II-a (voi)
  • încălțați
  • ‑ncălțați
(să)
  • încălțați
  • ‑ncălțați
  • încălțați
  • ‑ncălțați
  • încălțarăți
  • ‑ncălțarăți
  • încălțaserăți
  • ‑ncălțaserăți
  • încălțaseți
  • ‑ncălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • încalță
  • ‑ncalță
(să)
  • încalțe
  • ‑ncalțe
  • încălțau
  • ‑ncălțau
  • încălța
  • ‑ncălța
  • încălțaseră
  • ‑ncălțaseră
inculța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înculța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încalteaadverb

  • 1. regional Cel puțin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apoi dacă-i vorba așa, să iei după cît muncești, las’ pe noi! Asta, încaltea, ar fi o rînduială! CAMILAR, TEM. 31. DLRLC
    • format_quote Aiasta încalte mi-o plăcut! C. PETRESCU, R. DR. 17. DLRLC
    • format_quote Cînd ai avea încaltea un cal bun, calea-valea, dar, cu mîrțogul ista, îți duc vergile. CREANGĂ, P. 203. DLRLC
    • format_quote De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieții mele. EMINESCU, O. I 54. DLRLC
etimologie:
  • Încă + alta DEX '98 DEX '09

încălța, încaverb

  • 1. reflexiv A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: descălța
    • format_quote Se încălță cu opinci și-și așeză în desagi straie de schimb și ciuboțele. SADOVEANU, B. 105. DLRLC
    • format_quote Ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25. DLRLC
    • format_quote Cu cizme roși se-ncalță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 333. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Cătana Cîndu-i vine porunca Își desculță opinca Și încalță păpucul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Să-ncălțăm opinci. Iarna grea ne năpădește, Frunza-n codru se rărește. ALECSANDRI, P. P. 316. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Mi-a cere piei de zmeu Să-ncalțe piciorul său, Că de capră Lesne crapă. ALECSANDRI, P. P. 363. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Încalță copilul. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv L-a-ncălțat C-o păreche de ciobote. MARIAN, S. 233. DLRLC
  • 2. tranzitiv A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am cumpărat de la oraș un car nou, pe care ni l-a încălțat cu fier meșterul satului. STANCU, D. 230. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat Păcăli, îmbrobodi, înșela. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zice puține cuvinte, și, deși urmînd după calapoadele vechi oratorice, reușește totuși să-i încalțe pe toți! CARAGIALE, S. U. 59. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.