ÎNCALTEA adv. (Mold.; și în forma încalte) Măcar, cel puțin, barem, încai. Apoi dacă-i vorba așa, să iei după cît muncești, las’ pe noi! Asta, încaltea, ar fi o rînduială! CAMILAR, TEM. 31. Aiasta încalte mi-o plăcut! C. PETRESCU, R. DR. 17. Cînd ai avea încaltea un cal bun, calea-valea, dar, cu mîrțogul ista, îți duc vergile. CREANGĂ, P. 203. De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieții mele. EMINESCU, O. I 54. – Variante: încalte, încailea (SADOVEANU, M. C. 206, FILIMON, C. 129) adv.