opțiuni
  • info

11 definiții pentru șinui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘINUI, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui.

ȘINUI, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui.

șinui vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~esc / E: șină + -ui] (Pop) 1 (C. i. obiecte) A fereca cu șine (1), pentru a le mări rezistența la uzură. 2 (C. i. roțile de lemn ale unor vehicule sau, pex, vehicule cu roți de lemn) A pune șine (6).

ȘINUI, șinuiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la roți; p. ext. la vehicule) A pune șine; a fereca. Gospodarii de la cîmp își șinuiesc roțile carălor. SADOVEANU, F. J. 686. Căruța și-o șinuia. ȘEZ. XX 69.

A ȘINUI ~iesc tranz. (roți, sănii etc.) A înzestra cu șine (pentru a feri de uzură sau pentru a mări posibilitatea de alunecare, de rezistență); a încălța. /șină + suf. ~ui

șinuì v. a lega cu șine: roți șinuite.

șinuĭésc v. tr. (d. șină). Leg cu șine: roate șinuite. Aștern cu șine: drumu șinuit (cale ferată).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șinui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiesc, 3 sg. șinuiește, imperf. 1 șinuiam; conj. prez. 1 sg. să șinuiesc, 3 să șinuiască

șinui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiesc, imperf. 3 sg. șinuia; conj. prez. 3 să șinuiască

șinui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiesc, imperf. 3 sg. șinuia; conj. prez. 3 sg. și pl. șinuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘINUI vb. v. fereca.

ȘINUI vb. a fereca. (A ~ carul, roata.)

Intrare: șinui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șinui
  • șinuire
  • șinuit
  • șinuitu‑
  • șinuind
  • șinuindu‑
 singular plural
  • șinuiește
  • șinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șinuiesc
 (să)
  • șinuiesc
  • șinuiam
  • șinuii
  • șinuisem
a II-a (tu)
  • șinuiești
 (să)
  • șinuiești
  • șinuiai
  • șinuiși
  • șinuiseși
a III-a (el, ea)
  • șinuiește
 (să)
  • șinuiască
  • șinuia
  • șinui
  • șinuise
plural I (noi)
  • șinuim
 (să)
  • șinuim
  • șinuiam
  • șinuirăm
  • șinuiserăm
  • șinuisem
a II-a (voi)
  • șinuiți
 (să)
  • șinuiți
  • șinuiați
  • șinuirăți
  • șinuiserăți
  • șinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șinuiesc
 (să)
  • șinuiască
  • șinuiau
  • șinuiră
  • șinuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șinui, șinuiescverb

  • 1. A pune șine (la o roată de lemn). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fereca
    • format_quote Gospodarii de la cîmp își șinuiesc roțile carălor. SADOVEANU, F. J. 686. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A pune șine la un vehicul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Căruța și-o șinuia. ȘEZ. XX 69. DLRLC
etimologie:
  • Șină + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.