3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPORTÁRE, importări, s. f. Acțiunea de a importa1.V. importa1.

IMPORTÁRE, importări, s. f. Acțiunea de a importa1.V. importa1.

importare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: importa1] Introducere într-o țară a unor produse dintr-o altă țară Si: importat1 (1). 2 (Fig) Preluare din altă țară a unor obiceiuri, mode etc. Si: importat1 (2).

IMPORTÁRE, importări, s. f. Acțiunea de a importa1; import. (Fig.) O dată cu importarea lucrurilor și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 140.

IMPORTÁRE s.f. Acțiunea de a importa. [< importa].

IMPORTÁ1, import, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb; p. ext. a cumpăra servicii din alte țări. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.

IMPORTÁ2, pers. 3 importă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer.

importa1 vt [At: DA ms / Pzi: import, (rar) ~tez / E: fr importer, it importare] 1 A introduce într-o țară produse dintr-o altă țară. 2 (Fig) A prelua obiceiuri, mode etc. străine.

importa2 vt [At: ODOBESCU, S. III, 384 / Pzi: p 3 ~ortă, (Trs) ~oartă / E: fr importer, it importare] A prezenta importanță, interes pentru cineva.

IMPORTÁ2, pers. 3 impórtă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer.

IMPORTÁ1, impórt, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.

IMPORTÁ1, impórt, vb. I. Tranz. A aduce în țară mărfuri pe cale de import. (Fig.) O dată cu importarea lucrurilor și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 140.

IMPORTÁ2, pers. 3 impórtă, vb. I. Intranz. (Mai ales în construcții negative sau restrictive) A avea importanță, a prezenta interes. Camera aceasta a dumitale îmi amintește ceva foarte vechi. Altă cameră... într-o țară care nu importă și într-un an care nu importă. C. PETRESCU, C. V. 288. ♦ Tranz. (Precedat de pron. pers. la acuzativ) A prezenta interes pentru o anumită persoană, a privi pe cineva. Și mai la urmă mă importă foarte puțin cauza primară: o chestie mult mai modestă mă necăjește pe mine. CARAGIALE, N. S. 82.

IMPORTÁ1 vb. I. tr. A face import, a aduce în țară mărfuri prin import. ♦ (Fig.) A introduce obiceiuri, mode etc. străine. [P.i. impórt. / < fr. importer, cf. lat. importare].

IMPORTÁ2 vb. I. tr., intr. A prezenta importanță, interes pentru cineva. [P.i. 3 -tă. / < fr. importer, it., lat. importare].

IMPORTÁ1 vb. tr. 1. a face import, a aduce în țară mărfuri prin import. 2. (fig.) a introduce obiceiuri, mode etc. străine. (< fr. importer)

IMPORTÁ2 vb. tr., intr. a prezenta importanță, interes (pentru cineva). (< fr. importer)

A IMPORTÁ2 pers. 3 impórtă intranz. A avea importanță; a prezenta interes (pentru cineva). /<fr. importer

A IMPORTÁ1 impórt tranz. 1) (mărfuri) A achiziționa prin import. 2) fig. (obiceiuri, mode străine) A lua și a adopta de la alte popoare; a împrumuta. /<fr. importer

importà v. 1. a face import; 2. fig. a introduce un obiceiu străin; 3. a fi important: cunoașterea legilor importă tuturor cetățenilor; ce ne importă? ce ne pașă?

2) *impórt și éz, a v. tr. (lat. importare. V. export, port). Aduc în țară mărfurĭ din străinătate. Fig. Introduc în uz: a importa o modă. V. impers. (numaĭ forma import). A avea importanță, a fi interesant: acest lucru nu importă saŭ nu mă importă. Ce te importă? ce te interesează? ce-țĭ pasă?

arată toate definițiile

Intrare: importare
importare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • importare
  • importarea
plural
  • importări
  • importările
genitiv-dativ singular
  • importări
  • importării
plural
  • importări
  • importărilor
vocativ singular
plural
Intrare: importa (importanță)
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • importa
  • importare
  • importat
  • importatu‑
  • importând
  • importându‑
singular plural
  • importă
  • importați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • import
(să)
  • import
  • importam
  • importai
  • importasem
a II-a (tu)
  • imporți
(să)
  • imporți
  • importai
  • importași
  • importaseși
a III-a (el, ea)
  • importă
(să)
  • importe
  • importa
  • importă
  • importase
plural I (noi)
  • importăm
(să)
  • importăm
  • importam
  • importarăm
  • importaserăm
  • importasem
a II-a (voi)
  • importați
(să)
  • importați
  • importați
  • importarăți
  • importaserăți
  • importaseți
a III-a (ei, ele)
  • importă
(să)
  • importe
  • importau
  • importa
  • importaseră
Intrare: importa (marfă)
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • importa
  • importare
  • importat
  • importatu‑
  • importând
  • importându‑
singular plural
  • importă
  • importați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • import
(să)
  • import
  • importam
  • importai
  • importasem
a II-a (tu)
  • imporți
(să)
  • imporți
  • importai
  • importași
  • importaseși
a III-a (el, ea)
  • importă
(să)
  • importe
  • importa
  • importă
  • importase
plural I (noi)
  • importăm
(să)
  • importăm
  • importam
  • importarăm
  • importaserăm
  • importasem
a II-a (voi)
  • importați
(să)
  • importați
  • importați
  • importarăți
  • importaserăți
  • importaseți
a III-a (ei, ele)
  • importă
(să)
  • importe
  • importau
  • importa
  • importaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

importare

  • 1. Acțiunea de a importa (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: import attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat O dată cu importarea lucrurilor și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 140.
      surse: DLRLC

etimologie:

importa (importanță) tranzitiv intranzitiv impersonal

  • 1. A prezenta importanță, interes pentru cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: conta interesa attach_file 2 exemple
    exemple
    • Camera aceasta a dumitale îmi amintește ceva foarte vechi. Altă cameră... într-o țară care nu importă și într-un an care nu importă. C. PETRESCU, C. V. 288.
      surse: DLRLC
    • Și mai la urmă mă importă foarte puțin cauza primară: o chestie mult mai modestă mă necăjește pe mine. CARAGIALE, N. S. 82.
      surse: DLRLC

etimologie:

importa (marfă) tranzitiv

  • 1. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: exporta attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat O dată cu importarea lucrurilor și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 140.
    • 1.1. prin extensiune A cumpăra servicii din alte țări.
      surse: DEX '09
    • 1.2. figurat A prelua obiceiuri, mode etc. străine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: împrumuta

etimologie: