IMPORTA², pers. 3 importă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer.

importa² vt [At: ODOBESCU, S. III, 384 / Pzi: p 3 ~ortă, (Trs) ~oartă / E: fr importer, it importare] A prezenta importanță, interes pentru cineva.

IMPORTA², pers. 3 importă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer.

IMPORTA², pers. 3 importă, vb. I. Intranz. (Mai ales în construcții negative sau restrictive) A avea importanță, a prezenta interes. Camera aceasta a dumitale îmi amintește ceva foarte vechi. Altă cameră... într-o țară care nu importă și într-un an care nu importă. C. PETRESCU, C. V. 288. ♦ Tranz. (Precedat de pron. pers. la acuzativ) A prezenta interes pentru o anumită persoană, a privi pe cineva. Și mai la urmă mă importă foarte puțin cauza primară: o chestie mult mai modestă mă necăjește pe mine. CARAGIALE, N. S. 82.

IMPORTA² vb. I. tr., intr. A prezenta importanță, interes pentru cineva. [P.i. 3 -tă. / < fr. importer, it., lat. importare].

IMPORTA² vb. tr., intr. a prezenta importanță, interes (pentru cineva). (< fr. importer)

A IMPORTA² pers. 3 importă intranz. A avea importanță; a prezenta interes (pentru cineva). /<fr. importer

importà v. 1. a face import; 2. fig. a introduce un obiceiu străin; 3. a fi important: cunoașterea legilor importă tuturor cetățenilor; ce ne importă? ce ne pașă?

2) *impórt și éz, a -á v. tr. (lat. importare. V. export, port). Aduc în țară mărfurĭ din străinătate. Fig. Introduc în uz: a importa o modă. V. impers. (numaĭ forma import). A avea importanță, a fi interesant: acest lucru nu importă saŭ nu mă importă. Ce te importă? ce te interesează? ce-țĭ pasă?

importa¹ (a ~) (a avea importanță) (livr.) vb., ind. prez. 3 importă, imperf. 3 pl. importau; conj. prez. 3 să importe

importa (a ~) vb., ind. prez. 3 importă

importa (a prezenta importanță) vb., ind. prez. 3 sg. importă

import, -portă 3.

IMPORTA vb. v. conta, interesa.

importa vb. v. CONTA. INTERESA.