3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

import sn [At: ZAHARESCU, E. P. 134 / Pl: ~uri / E: ger Import] 1 Totalitate a operațiilor prin care se introduc într-o țară bunuri cumpărate din străinătate, în vederea comercializării Si: (înv) importație (1). 2 (Îla) De ~ Importat2 (1). 3 (Îal) Străin de realitățile locale Si: importat2 (3). 4 (Ccr) Totalitatea mărfurilor importate de o țară.

IMPÓRT, importuri, s. n. Totalitatea operațiilor cu caracter comercial prin care se introduc într-o țară mărfuri produse și cumpărate din alte țări. ◊ Loc. adj. De import = a) care este importat; b) fig. străin de realitățile locale. ◊ Cotă de import = practică protecționistă care stabilește o limită cantitativă dintr-un produs care poate fi importat. ♦ (Concr.) Totalitatea mărfurilor importate de o țară. ◊ (Inform.) Import de date = transfer de date (informații) dintr-un program în altul. – Din importa1 (derivat regresiv). Cf. germ. Import.

IMPÓRT, importuri, s. n. Totalitatea operațiilor cu caracter comercial prin care se introduc într-o țară mărfuri produse și cumpărate din alte țări. ◊ Loc. adj. De import = a) care este importat; b) fig. străin de realitățile locale. ♦ (Concr.) Totalitatea mărfurilor importate de o țară. – Din importa1 (derivat regresiv). Cf. germ. Import.

IMPÓRT s. n. Acțiunea de a aduce într-o țară, prin cumpărare sau pe cale de schimb, mărfuri sau produse străine. Cea mai mare parte din necesitățile țărilor de democrație populară în ce privește mașinile pentru principalele ramuri ale industriei, minereurile, bumbacul și alte mărfuri de primă însemnătate sînt satisfăcute mulțumită importului din Uniunea Sovietică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2589. ◊ Fig. Eminescu a fost totdeauna împotriva importului de forme culturale cosmopolite. BENIUC, P. 16. ◊ Loc. adj. De import = (despre mărfuri) care este importat; fig. care n-are legătură cu realitățile locale.

IMPÓRT s.n. Aducere de mărfuri străine în țară prin cumpărare sau pe cale de schimb. ◊ De import = importat; (fig.) care nu are legătură cu realitățile locale. [Cf. germ. Import].

IMPÓRT s. n. introducerea de mărfuri străine în țară prin cumpărare sau pe cale de schimb; mărfurile importate. ♦ ~ invizibil = cumpărare de servicii din alte țări (operații de transport, asigurare, credit, licențe, servicii de turism etc.); de ~ = a) importat; b) (fig.) care nu are legătură cu realitățile locale; străin. (< germ. Import)

IMPÓRT ~uri n. mai ales la sing. 1) Ansamblu de operații privind cumpărarea și introducerea pe teritoriul național a unor mărfuri de proveniență străină. 2) Totalitate a unor astfel de mărfuri. /<germ. Import

import n. introducerea în țară a productelor străine.

1) *impórt n., pl. urĭ (format după transport: germ. import; fr. importation, it. importazione). Acțiunea de a importa, de a aduce marfă în țară. Marfă importată.

2) *impórt și éz, a v. tr. (lat. importare. V. export, port). Aduc în țară mărfurĭ din străinătate. Fig. Introduc în uz: a importa o modă. V. impers. (numaĭ forma import). A avea importanță, a fi interesant: acest lucru nu importă saŭ nu mă importă. Ce te importă? ce te interesează? ce-țĭ pasă?

importa1 vt [At: DA ms / Pzi: import, (rar) ~tez / E: fr importer, it importare] 1 A introduce într-o țară produse dintr-o altă țară. 2 (Fig) A prelua obiceiuri, mode etc. străine.

importa2 vt [At: ODOBESCU, S. III, 384 / Pzi: p 3 ~ortă, (Trs) ~oartă / E: fr importer, it importare] A prezenta importanță, interes pentru cineva.

IMPORTÁ1, import, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb; p. ext. a cumpăra servicii din alte țări. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.

IMPORTÁ2, pers. 3 importă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer.

IMPORTÁ2, pers. 3 impórtă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer.

IMPORTÁ1, impórt, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.

IMPORTÁ2, pers. 3 impórtă, vb. I. Intranz. (Mai ales în construcții negative sau restrictive) A avea importanță, a prezenta interes. Camera aceasta a dumitale îmi amintește ceva foarte vechi. Altă cameră... într-o țară care nu importă și într-un an care nu importă. C. PETRESCU, C. V. 288. ♦ Tranz. (Precedat de pron. pers. la acuzativ) A prezenta interes pentru o anumită persoană, a privi pe cineva. Și mai la urmă mă importă foarte puțin cauza primară: o chestie mult mai modestă mă necăjește pe mine. CARAGIALE, N. S. 82.

IMPORTÁ1, impórt, vb. I. Tranz. A aduce în țară mărfuri pe cale de import. (Fig.) O dată cu importarea lucrurilor și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 140.

IMPORTÁ2 vb. I. tr., intr. A prezenta importanță, interes pentru cineva. [P.i. 3 -tă. / < fr. importer, it., lat. importare].

IMPORTÁ1 vb. I. tr. A face import, a aduce în țară mărfuri prin import. ♦ (Fig.) A introduce obiceiuri, mode etc. străine. [P.i. impórt. / < fr. importer, cf. lat. importare].

arată toate definițiile

Intrare: import
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • import
  • importul
  • importu‑
plural
  • importuri
  • importurile
genitiv-dativ singular
  • import
  • importului
plural
  • importuri
  • importurilor
vocativ singular
plural
Intrare: importa (importanță)
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • importa
  • importare
  • importat
  • importatu‑
  • importând
  • importându‑
singular plural
  • importă
  • importați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • import
(să)
  • import
  • importam
  • importai
  • importasem
a II-a (tu)
  • imporți
(să)
  • imporți
  • importai
  • importași
  • importaseși
a III-a (el, ea)
  • importă
(să)
  • importe
  • importa
  • importă
  • importase
plural I (noi)
  • importăm
(să)
  • importăm
  • importam
  • importarăm
  • importaserăm
  • importasem
a II-a (voi)
  • importați
(să)
  • importați
  • importați
  • importarăți
  • importaserăți
  • importaseți
a III-a (ei, ele)
  • importă
(să)
  • importe
  • importau
  • importa
  • importaseră
Intrare: importa (marfă)
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • importa
  • importare
  • importat
  • importatu‑
  • importând
  • importându‑
singular plural
  • importă
  • importați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • import
(să)
  • import
  • importam
  • importai
  • importasem
a II-a (tu)
  • imporți
(să)
  • imporți
  • importai
  • importași
  • importaseși
a III-a (el, ea)
  • importă
(să)
  • importe
  • importa
  • importă
  • importase
plural I (noi)
  • importăm
(să)
  • importăm
  • importam
  • importarăm
  • importaserăm
  • importasem
a II-a (voi)
  • importați
(să)
  • importați
  • importați
  • importarăți
  • importaserăți
  • importaseți
a III-a (ei, ele)
  • importă
(să)
  • importe
  • importau
  • importa
  • importaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

import

  • 1. Totalitatea operațiilor cu caracter comercial prin care se introduc într-o țară mărfuri produse și cumpărate din alte țări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Cea mai mare parte din necesitățile țărilor de democrație populară în ce privește mașinile pentru principalele ramuri ale industriei, minereurile, bumbacul și alte mărfuri de primă însemnătate sînt satisfăcute mulțumită importului din Uniunea Sovietică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2589.
      surse: DLRLC
    • figurat Eminescu a fost totdeauna împotriva importului de forme culturale cosmopolite. BENIUC, P. 16.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Import invizibil = cumpărare de servicii din alte țări (operații de transport, asigurare, credit, licențe, servicii de turism etc.).
      surse: MDN '00
    • 1.2. locuțiune adjectivală De import = care este importat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. locuțiune adjectivală figurat De import = străin de realitățile locale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.4. Cotă de import = practică protecționistă care stabilește o limită cantitativă dintr-un produs care poate fi importat.
      surse: DEX '09
    • 1.5. concretizat Totalitatea mărfurilor importate de o țară.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.5.1. informatică Import de date = transfer de date (informații) dintr-un program în altul.
        surse: DEX '09

etimologie:

importa (importanță) tranzitiv intranzitiv impersonal

  • 1. A prezenta importanță, interes pentru cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: conta interesa 2 exemple
    exemple
    • Camera aceasta a dumitale îmi amintește ceva foarte vechi. Altă cameră... într-o țară care nu importă și într-un an care nu importă. C. PETRESCU, C. V. 288.
      surse: DLRLC
    • Și mai la urmă mă importă foarte puțin cauza primară: o chestie mult mai modestă mă necăjește pe mine. CARAGIALE, N. S. 82.
      surse: DLRLC

etimologie:

importa (marfă) tranzitiv

  • 1. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: exporta un exemplu
    exemple
    • figurat O dată cu importarea lucrurilor și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 140.
    • 1.1. prin extensiune A cumpăra servicii din alte țări.
      surse: DEX '09
    • 1.2. figurat A prelua obiceiuri, mode etc. străine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: împrumuta

etimologie: